E vorba de dl deputat PDL Silviu Prigoană, fireşte, că din fericire n-am ajuns încă la persecuţii pe faţă ale romilor în România.
Domnul în chestiune pare că şi-a propus să preia rolul jucat ani de zile în parlament de fostul senator Gheorghe Funar, anume acela de generator harnic de bazaconii cu cârlig la presă, în evaluarea isteaţă că pentru opinia publică românească prostia colorată este întotdeauna mai interesantă decât cumpăneala sobră şi responsabilă.
Există o lungă listă de idei bizare din care dl Prigoană şi-a construit un brand. Între acestea: transformarea Casei Poporului în cazinou global; diverse iniţiative în domeniul presei, care în genere au de-a face cu reglementarea (să le facem un minister; să punem presa scrisă, blogurile şi în general "orice publicaţie informativă care are ca mediu de exprimare internetul" sub autoritatea şi cenzura CNA, care să dea licenţă de găzduire pe server - presupun că aici "informativ" a fost adăugat în virtutea obişnuinţei); să se treacă TVR Internaţional la Ministerul de Externe etc. Pentru toate aceste iniţiative, dl. deputat Prigoană a fost onorat ieri cu premiul "Pericol legislativ în acţiune" de către Alianţa pentru o Românie Curată, care sper să-l încurajeze în activitatea sa viitoare.
Însă ultima propunere, aceea de înlocuire în documentele oficiale româneşti a termenului de "rom" cu cel neaoş de "ţigan" a pus capac la toate şi nu mai poate fi luată drept o originalitate benignă ca oricare alta. Ci, alături de malapropismele dlui ministru de externe Baconschi, ameninţă să se constituie într-un trend de acţiune sistematică - sau, cel puţin, în ceva ce poate părea aşa ceva, ceea ce astăzi în Europa este cam acelaşi lucru - într-un moment în care încă o bubă în cap pe plan internaţional era ultimul lucru care îi lipsea României.
Nu are rost să iau la rând toate argumentele contra proiectului, pe care nu mi-aş fi pierdut vremea să-l amintesc aici dacă n-ar fi fost îmbrăţişat cu o rapiditate şocantă de partid, de la premier până la tânărul şi altminteri civilizatul europarlamentar Bodu, de la care te-ai fi aşteptat măcar la puţină prudenţă. Aceasta mi se pare exact una din acele teme rarisime pe care devine evidentă diferenţa dintre democraţie şi statul de drept.
Democraţia este domnia opiniei majoritare; în România, pe chestiunea romilor, aceasta este una retrogradă, medievală. De partea cealaltă, regulile statului de drept sunt acele constrângeri impuse opiniei majoritare în societăţile civilizate moderne, care spun, în esenţă, că nu totul şi în orice condiţii e legitim de pus la vot. Dacă n-ar fi fost aşa, pedeapsa cu moartea nu s-ar fi eliminat niciodată din Europa; proprietatea mea n-ar fi niciodată garantată contra a trei vecini majoritari care s-ar asocia ca să mă deposedeze de ea prin vot; iar politicienii fără scrupule s-ar căţăra fără restricţii pe valurile de emoţie populară create pentru a-şi atinge scopurile.
Aşa că dacă nu ştiu ce referendum sau sondaj de opinie arată ceva (presupunând că e bine făcut, nu ca alea recente din Moldova) nu înseamnă că automat acel ceva trebuie pus în practică. Dacă romii sunt o majoritate în general impopulară, la noi şi în Europa, de la reprezentanţii politici ai naţiunii te-ai aştepta să identifice soluţii, transformându-se în lideri de opinie în direcţia modernizării - nu în vagoane la remorca opiniei publice, cântându-i în strună şi validându-i provincialismul.
Sigur, e mult să ceri responsabilitate de la majoritatea politicienilor români de azi. Pentru partidul de guvernământ, probabil că traversarea crizei cu un program de austeritate este maxim ce se poate spera - şi poate chiar aşa un pic peste nivelul obişnuit al ofertei. Însă în condiţiile în care în jurul nostru - din Ungaria şi Slovacia, până în Bulgaria - romii au devenit pretext pentru lansarea de mişcări politice extremiste, a te juca precum dl Prigoană cu o opinie publică ce până acum a fost relativ calmă pe subiect reprezintă realmente o joacă cu focul.
Spre deosebire de Sorin Oprescu, care foloseşte instrumentul sondajului de opinie pentru a pune pe piaţă fantasmagorii care ne vor face doar de râs în Europa (de exemplu, aceea recentă ca Bucureştiul să ceară găzduirea Jocurilor Olimpice, că l-a vizitat pe el un băiat de la Londra şi i-a spus cum s-ar putea face asta), proiectul Prigoană-Bodu ameninţă să ne facă toxici. Ceea ce este, ca să zic aşa, mult mai nasol.
Recomandările noastre
