Ioana Lupea: "Lavinia Sandru merita cu prisosinta presedintia unui partid al tinerilor, din al carui birou de conducere sa faca parte Bogdan Olteanu, Aurelian Pavelescu, Cristi Boureanu, Elena Udrea - daca mai exerseaza - cu Cozmin Gusa strateg si Victor Ponta purtator de cuvant."
Practicat in numele Romaniei si al romanilor - cuvinte rostite cu o solemnitate iritant de goala - histrinionismul Laviniei Sandru nu mai are nimic ludic si seducator, ca in urma cu cativa ani, cand era prezentata de Ion Cristoiu speranta politicii romanesti.
Monologurile ei sunt lipsite de argument si de stil, a caror absenta este compensata prin mimici exagerate. Reprezentatiile la ore de maxima audienta aduc mai mult cu experimentele doctorului Charcot decat cu teatru de buna calitate. Rolul jucat in politica de Lavinia Sandru si de ipoteticii sai colegi de partid este al demagogului de scoala noua.
Acesti tineri politicieni aproape ca nu au competitori in sofisme („nu iubesti Europa, nu iubesti Romania”, Lavinia Sandru), manipulari („este posibil ca un student repetent sa fi ajuns asistent universitar fara sa fi colaborat cu Securitatea?”, Cristian Boureanu, „Basescu s-a erijat in Ceausescu si face ceea ce vrea el.
Este o proba ca Romania nu mai este stat de drept”, Aurelian Pavelescu), gesturi gratuite (propaganda in strada a PIN pentru boicotarea europarlamentarilor, propunerea lui Bogdan Olteanu de a amana alegerile europene „in conditiile in care la nivelul clasei politice se discuta despre suspendarea presedintelui si despre depunerea unei motiuni de cenzura”), insolenta suverana (acuzatia lui Victor Ponta ca Monica Macovei este la originea stirii ca ar fi avocatul lui Ovidiu Tender cand isi asumase pe fata statutul de aparator oficial al acestuia).
Frontierele partinice sunt pentru acesti tineri politicieni doar conventii, intre ei existand mai multe asemanari decat deosebiri, se gratuleaza de cate ori au ocazia, dovedind solidaritati de generatie si compatibilitati politice care te fac sa te intrebi cat de adversari sunt in realitate. Arata un fel de respect reciproc, care pentru unii pare semn de civilitate, fiind mai degraba un semn de recunoastere a speciei politice. Victor Ponta este social-democrat pe cat este de liberal Bogdan Olteanu, patrioata Lavinia Sandru, taranist Aurelian Pavelescu, democrata Elena Udrea si liberal-democrat Cristi Boureanu.
Isi reprezinta Victor Ponta alegatorii de stanga votand impotriva controlului averii demnitarilor sau Bogdan Olteanu pe liberali negociindu-si pozitia de lider al Camerei Deputatilor cu PRM, isi iubeste Lavinia Sandru tara mai mult doar pentru ca pronunta din trei in trei cuvinte „Romania”, sau Aurelian Pavelescu PNTCD cand sustine ca retrocedarea bunurilor bisericilor maghiare contravine declaratiei de la 1918, este Elena Udrea democrata pentru ca-l linguseste pe Traian Basescu, iar Cristian Boureanu mai liberal pentru ca-l acuza tot timpul pe Calin Popescu-Tariceanu, fiind la randul sau prins in paienjenisul afacerilor dubioase?
Grupul se prezinta si este promovat ca exponent al noii generatii de politicieni, numai ca intre acesta si vechea generatie sunt doar diferente biologice, au plamani mai buni si o pofta de putere mai mare. Practica un discurs critic caruia ii lipsesc atributele esentiale, motivatia, scopul si alternativa, pentru a fi autentic. Critica lui Olteanu, Ponta, Gusa, Sandru, Pavelescu, Boureanu este utila doar popularitatii lor, profitand de slabiciunea presei care supramediatizeaza pentru audienta protestul si artagul in locul realitatii, moderatiei, bunului-simt. Cine tipa mai tare, cine acuza mai vehement primeste ca rasplata o invitatie in prime-time.
Demagogi in sensul propriu al cuvantului, autori de falsuri politice si imbroboditori de profesie, sunt apreciati de unii ca pragmatici, de altii ca detinatori ai adevarului. Populismul lor ii trimite pe Basescu, Boc, Musca, Iliescu, Geoana la grupa mica, fiind doar ceva mai stilati decat Gigi Becali sau C.V. Tudor. Ei s-au nascut din prapastia dintre cuvinte si fapte, idealuri si practica, traditionala, dar atat de daunatoare, din politica romaneasca postcomunista.
Culmea demagogiei lor este proiectul asumat de toti fara exceptie: schimbarea clasei politice romanesti. Daca ei si clonele lor vor popula parlamentul viitorului, atunci criza de astazi este doar un episod lacrimogen de telenovela. Un public greu de amagit i-ar decadea la alegeri din dreptul de a face politica pentru relele tratamente aplicate alegatorilor in fiecare seara.
Recomandările noastre
