Întâmplarea a făcut ca în ultimii douăzeci de ani să fi văzut în foarte multe ocazii diverse zone ale Greciei.
Am văzut Atena sau insula Creta ca asistent la Facultatea de Istorie, ca invitat al Şcolii Franceze de arheologie, am participat, tot la Atena, la semestrialele întruniri ale conducerii "International Center for Black Sea Studies" în calitate de director general al Institutului Diplomatic Român, am vizitat Grecia peninsulară şi foarte multe insule, din Ciclade în Dodecanez, ca turist, am văzut Grecia vara şi iarna, primăvară şi toamna, dar săptămâna aceasta am descoperit o cu totul altă Grecie, mai pustie şi cu mult mai tristă.
Aşa arată astăzi, la sfârşitul lunii iunie una dintre zonele turistice cele mai comerciale din întreaga Mediterană, insula căreia un film- "Mamma Mia"- îi adusese în urmă cu doi-trei ani o specială notorietate, o insulă cu locuri divine, Skiathos. Turişti mai sunt, câţiva români, bulgari şi ruşi şi mai puţini, mai mulţi englezi, dar şi aceştia de vârsta a treia. Rar întâlneşti tineri europeni sau americani, cei pe care îi vedeam la începutul anilor ‘90 invadând vapoarele sau înghesuindu-se în saci de dormit pe peroanele minusculei gări din Atena sau de-a dreptul în faţa hotelurilor. Ceva extrem de rău se întâmplă cu Grecia. Ceva extrem de rău se întâmplă în lume.
Acum, când scriu aceste câteva gânduri, este prima zi a mult anunţatei greve generale, a nu ştiu câta din această vară în Grecia. Imaginea este terifiantă - o societate absolut fracturată, televiziunile arătând intensitatea confruntării din marile oraşe (Atena şi Salonic), blocarea băncilor sau a transportului naval, vreme în care în mici comunităţi rurale (unele foarte turistice, ca cea în care mă aflu eu) singurul sentiment perceptibl este cel de tristeţe, deznădejde chiar.
Poporul grec este un popor mândru. Întreaga sa istorie o confirmă. Grecii s-au opus în multe rânduri, cu tenacitate, invaziilor. Ultima oară, ocupantului german. Chiar şi rezistenţa faţă de regimul coloneilor sau violenţa unor mişcări extremiste contemporane dovedesc cât de "pasionali" sunt grecii. Dar astăzi vezi, pe de o parte resemnare, pe de altă parte revolta neputinţei. Grecia astăzi nu este capabilă să îşi identifice duşmanul.
Pentru mulţi greci Fondul Monetar Internaţional sau Uniunea Europeană par astăzi inamicul. Pentru aceştia impunerea austerităţii este un produs de import, fără legătură imediată cu realităţile Greciei. Grecii s-au învăţat de prea mult timp să fie protejaţii Occidentului. Spiritul antiamerican este foarte răspândit printre greci, fără însă ca aceştia să-şi poată imagina că America îi poate abandona la greu. Poate că astăzi duşmanul poporului grec este poporul grec, propriile sale năravuri, "tradiţii", mentalităţi şi atitudini. Din nefericire, astăzi, Grecia a fost învinsă.
* Grecia cucerită (lat.)
Recomandările noastre
