Rodica Culcer: "Hei, voi astia intrati de curand in UE, ciocu' mic! Sa nu va prind ca-mi sabotati bunatate de intalnire la varf cu pretentiile voastre."

Stilul o fi fost altul, dar aceasta a fost, rezumata in jargon popular, esenta declaratiei presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, facuta in ajunul deschiderii unei reuniuni la varf de importanta cruciala pentru viitorul institutiilor europene.

De dragul acuratetei, vom preciza ca presedintele CE a spus ca „noile state membre nu trebuie sa ingreuneze viata Uniunii”, adaugand: „Va rog sa evitati sa fiti voi cei care blocati acest Tratat. Nu este inteligent si nu este in interesul nostru”. 

Avertismentul aminteste in mod neplacut de reprosul mult prea violent al fostului presedinte al Frantei, Jacques Chirac, din 2003, potrivit caruia statele proaspat primite in NATO „au pierdut o buna ocazie de a tacea” atunci cand au indraznit sa scrie o scrisoare deschisa in care prezentau argumente favorabile interventiei militare in Irak.

Dar daca, in 2003, Romania se numara printre statele chemate sa-si tina gura, astazi ea face figura de elev-model. Nu la noi se referea domnul Barroso cand admonesta „noile state membre”, ci la Polonia, tara care si-a facut un obicei din a nu accepta pe nemestecate ce-i serveste Bruxelles-ul si care si acum a prezentat obiectii fata de sistemul de vot propus de noul Tratat constitutional al UE.

Polonia a spus clar si raspicat ca acest sistem ii slabeste influenta asupra deciziilor europene si da, in viziunea sa, prea multa putere unor tari mari, in primul rand Germaniei, care-si vor putea impune punctele de vedere in dauna celor medii si mici. Cum de obicei polonezii au obtinut ce au vrut, in ciuda iritarii birocratilor europeni, si acum au reusit sa obtina includerea sistemului de vot pe  ordinea de zi de la Bruxelles.

Despre pozitia Poloniei s-a discutat indelung in presa poloneza si europeana. Si ziarele romanesti au vorbit despre ea, dar nimeni nu s-a gandit sa lanseze o dezbatere despre noul Tratat si cu atat mai putin asupra sistemului de vot. Multa vreme nici nu s-a stiut care este exact pozitia Romaniei fata de modificarile propuse.

Cu o zi inainte de plecarea delegatiilor romanesti spre Bruxelles, am aflat ca vom avea „o pozitie flexibila”, apoi ca dorim ca Tratatul sa fie cel aprobat de forurile europene si sa nu fie modificat, pentru ca joi dimineata, inainte de plecare, presedintele Basescu sa nuanteze: Romania nu doreste sa modifice sistemul de vot si va sustine suprematia Cartei drepturilor fundamentale in fata dreptului national, adica exact ceea ce doreste presedintia germana a UE si nu vor sa accepte nici polonezii, nici britanicii.

Premierul britanic, Tony Blair, a amenintat chiar ca va parasi reuniunea daca i se impun prevederi inacceptabile. Faptul ca am aflat, intr-un tarziu, cu ce pozitie se prezinta Romania la Bruxelles in cateva probleme esentiale nu ne ajuta insa prea mult, decat daca dorim sa ne perfectionam ca detectivi, pentru ca nu stim si de ce au hotarat conducatorii Romaniei ca asa este mai bine pentru noi.

Care sunt implicatiile noului Tratat pentru economia noastra si dreptul national? Suntem oare pregatiti pentru preluarea necritica a tot ceea ce au elaborat fratii nostri mai mari din familia europeana, sau poate ar trebui sa fim si noi putin mai eurosceptici, cu riscul unui perdaf de la domnul Barroso, si sa ne intrebam de ce nu vor britanicii, de pilda, sa se supuna tuturor ukazurilor de la Bruxelles.

Nu cumva, de pilda, pentru ca se tem ca aplicarea Cartei drepturilor sociale sa nu le pericliteze cresterea economica si sa nu duca la cresterea somajului la nivelul celui inregistrat in Franta, de pilda? Nu este vorba aici de a nega meritele Tratatului, ci de a discuta in cunostinta de cauza.

Or, aproape niciodata chestiunile europene nu au fost dezbatute temeinic in Romania, ceea ce face sa fim, de fapt, absenti din dezbaterea europeana si sa ne limitam la preluarea obedienta a deciziilor luate de altii. Nu putem fi siguri insa ca intotdeauna ceea ce vor dori Franta si Germania va fi in avantajul nostru.

Frate ca frate, dar branza este pe bani si la Bruxelles, iar noi inca nu stim cum s-o urnim de la Sibiu la Bucuresti fara sa incalcam reglementarile europene. Cam putin pentru o tara care se lauda ca e europeana de 2.000 de ani, dar perfect normal pentru un stat in care dezbaterea pe teme europene este, cum ar zice Caragiale, sublima, dar lipseste cu desavarsire. Am zis.