SENATUL EVZ: Corupţia ca formă a rezistenţei

SENATUL EVZ: Corupţia ca formă a rezistenţei

După contribuţia practică la imaginea României ca ţară a corupţiei, Adrian Severin ne oferă şi o inestimabilă perspectivă teoretică asupra fenomenului.

Potrivit parlamentarului european, corupţia este — nici mai mult, nici mai puţin — o formă a rezistenţei româneşti! Întrebat de ce nu-şi dă demisia în urma scandalului provocat anul trecut, când un grup de ziarişti englezi l-a acuzat de corupţie, tupeistul, care se erijează în ideolog al social-democraţiei, a replicat: "Prin rezistenţa mea, contribui la imaginea că România nu se lasă!" Nu e prima oară când Adrian Severin îşi dă în petic. De la faimoasa secvenţă cu hidrogenul, până la lista invizibilă a ziariştilor turnători, omul a dovedit un imens talent de a trece dezinvolt prin situaţii care pe alţii i-ar fi dus la sinucidere. Plin de aplomb, agresiv, batjocorind ideea de onoare, Severin a deprins arta de apărare a sepiei: în caz de pericol, răspândeşte în jur cerneala rău mirositoare a neruşinării. Atenţionat că nu era cazul să vorbească tocmai el despre corupţie, Severin a replicat în stilu-i inimitabil: "Să spunem că aş fi vinovat, să spunem că sunt chiar condamnat — nu am dreptul la liberă exprimare? Chiar dacă opinia mea nu vă place, trebuie să trăiţi cu ea. Nu puteţi să mă excludeţi decât fizic."

Va să zică, vrem, nu vrem, ne convine, nu ne convine, dl. Severin ne obligă "să trăim" cu opiniile sale! Indiferent de ce crede poporul român, care a adus la guvernare un partid ce făcea mare caz de combaterea corupţiei, Severin afirmă ritos că oamenii din categoria sa nu pot fi izolaţi. Şi are dreptate. Ei nu sunt doar mulţi, ci sunt şi indestructibili. Vulpoiul Adrian Năstase, organizatorul din umbră al conferinţei lui Severin, la Fundaţia Titulescu, a lansat un balon de încercare. Dacă "testul Severin" ar fi fost trecut cu bine, ar fi însemnat că propriul său blazon poate fi curăţat fără prea multă bătaie de cap. Dacă nu, rămâne să inventeze altceva — pentru că nu imaginaţia combinatorie îi lipseşte, aşa cum s-a văzut şi în felul în care s-a poziţionat în conflictul Ponta- Geoană.

Televiziunile se indignează că suntem batjocoriţi în Europa din cauza cerşetorilor noştri. Nimeni nu scoate însă o vorbă despre faptul că indivizi precum Adrian Severin, care ne reprezintă la vârf, amplifică imaginea de ţară suspectă. Nu m-ar mira să aflu că, după modelul patentat acum, primarul arestat al Clujului, Apostu, va decide şi el "să nu se lase". Că sublimul Cătălin Voicu se simte îndreptăţit cu atât mai mult "să nu se lase" — după ce însuşi Vîntu "nu s-a lăsat". Că fosta secretară generală a guvernului, d-na Andreescu, "nu se va lăsa" nici dumneai. Şi că, în curând, niciunul dintre cei suspectaţi, acuzaţi ori vinovaţi de corupţie "nu se vor lăsa" şi "va trebui să trăim" în lumea şi în ţara unde ei fac regulile.

Ne puteți urmări și pe Google News

Că, în România, corupţia n-a ocolit niciun partid e o axiomă. Dar diferenţe există şi ele se văd chiar dacă-ai privi lucrurile de pe planeta Marte: şi anume, că partidul lui Emil Boc, al Ralucăi Turcan, Monicăi Macovei, al lui Sever Voinescu, Traian Ungureanu ori Cristian Preda chiar face eforturi de a pune capăt acestui fenomen. În timp ce guvernanţii nu se opun arestării şi judecării celor suspectaţi de potlogării din propriile rânduri, pesedeii, adică şira spinării a coaliţiei care ar vrea să încalece ţara, organizează conferinţe în care vorbesc despre corupţie chiar cei acuzaţi de corupţie!

Cinismul şi nesimţirea au atins cote pe care nu le mai întâlneşti în lumea civilizată. Culmea e că şi acum, în ceasul al treisprezecelea, când măştile liberalo-pesediste au căzut, dând la iveală chipurile schimonosite de ură şi lăcomie ale unor lideri iresponsabili, opinia publică a rămas captiva discursului demagogic al lui Ponta şi Antonescu, ignorând eforturile reale şi costisitoare politic ale pedeliştilor.

Suntem ţara lui "Să mi se dea!", iar neobrăzarea celor care smulg cărniţa rozalie de pe os e un gest cât se poate de firesc. Ba chiar mai mult de-atât: e un ideal. Ideal pe care indivizi precum Severin l-au atins, iar acum au ajuns să-l şi teoretizeze. Dovada supremă că "băieţii deştepţi" operează nu doar în distribuirea energiei şi în afaceri, ci şi în industria pălăvrăgelii ticăloşite.