Rodica Culcer: "Nu stiu daca de vina e canicula sau alti factori de stres, dar partidele politice par lovite de o afectiune psihica destul de ciudata in aceasta vara: se pregatesc pentru un eveniment care nu exista, anume pentru alegerile europarlamentare."

Data lor nu a fost fixata, dar sefii de campanie au fost numiti, iar listele de candidati sunt in curs de definitivare. Toata lumea stie ca ele „trebuie sa aiba loc inainte de sfarsitul anului”, dar guvernul, singurul care decide, nu poate preciza data exacta.

Desigur, nici guvernul nu poate hotari de capul lui, caci ordonanta pe care o emite in acest sens risca sa nu fie aprobata in parlament, unde executivul depinde de bunavointa PSD, PRM, PC etc.

De aceea au si avut loc consultari si, probabil din acelasi motiv, nu s-a ajuns la niciun rezultat. Ciudat este ca nimeni nu pare sa se intrebe cine va mai lua in serios preocuparile indelung mediatizate pentru un scrutin a carui data este tot timpul amanata.

Sa fim totusi clementi, sa aratam intelegere pentru liderii partidelor politice. Cum sa te prezinti in fata alegatorilor cand sondajele indica in mod constant o scadere a popularitatii partidului tau (PNL si PSD), uneori plasandu-l sub pragul de 5% in optiunile de vot (PRM si UDMR), sau chiar renuntand sa-l mai listeze (PIN si PC)?

Poate ca miza europarlamentarelor nu conteaza cu adevarat pentru politica nationala, dar semnalul politic pe care l-ar da un rezultat slab la prima lor editie va avea consecinte pentru alegerile locale si nationale de anul viitor. Tergiversarea are asadar o explicatie, nu si o justificare.

Problemele erau previzibile, iar tendinta de scadere in sondaje a partidelor mai sus-amintite se manifesta de ceva vreme. Daca ar fi actionat rational, liderii partidelor ar fi luat masuri de redresare din timp. Se pare insa ca niciunul nu a renuntat la tacticile si strategiile care s-au dovedit contraproductive. Rezultatul este un blocaj decizional generat de teama unui esec.

Cum PD nu are motiv sa refuze europarlamentarele, deoarece creste tot mai mult in sondaje de cand se afla in opozitie, rezulta ca blocajul se datoreaza in primul rand PNL si PSD, cele mai mari dintre partidele afectate de scaderea intentiilor de vot consemnata de sondaje.

In mod ironic, ambele partide au incercat sa se foloseasca de majorarea pensiilor pentru a se relansa in ochii electoratului. A reusit doar PNL, pentru ca el, si nu PSD, dispune de banii publici, ceea ce pensionarii stiu prea bine. Liberalii nu au avut nicio ezitare sa profite de tema lansata de social-democrati, ceea ce ar trebui sa le dea de gandit liderilor PSD.

Esecul parteneriatului neoficial cu PNL nu este insa singura lor problema. Strans legata de acest esec este si epidemia de crize interne din partid. Demisia lui Vasile Dancu din conducerea partidului da semnalul unei crize, de care profita Adrian Nastase pentru a revendica direct pozitia de lider a lui Mircea Geoana.

Interesant - poate chiar comic - este ca tocmai domnul Nastase afirma ca PSD nu trebuia sa se lanseze in campania pentru demiterea presedintelui, de parca nu el s-a razboit personal cu Traian Basescu, inaugurand o strategie care s-a dovedit perdanta. Trebuie sa ai mult tupeu sa-i reprosezi lui Mircea Geoana ca face exact ce ai facut si tu!

Pe fond insa Adrian Nastase a atins un nerv vital: o trasatura comuna a tuturor partidelor care pierd puncte in sondaje este apartenenta la coalitia anti-Basescu. Toti liderii stiu acest lucru, dar niciunul nu are curajul sa schimbe o strategie care s-a dovedit falimentara.

Pana si fondul disputelor din PSD, cel mai numeros partid din parlament, acesta este: pozitionarea fata de Traian Basescu si, pe cale de consecinta, fata de liberali. Social-democratii nu sunt obisnuiti sa stea departe de putere multa vreme si nici sa priveasca neputinciosi la declinul popularitatii partidului. Si totusi, exact asta fac conducatorii lor si din acest motiv amana europarlamentarele.

Morala acestei istorii nu este, cum s-ar putea crede, ca toata lumea trebuie sa se alieze cu Traian Basescu, ci ca integrarea deplina a Romaniei in structurile europene este ostatica intereselor de partid, plasate deasupra intereselor Romaniei.

Ochelarii de cal ai calculelor meschine ii impiedica pe liderii politici sa inteleaga gravitatea rupturii de preocuparile populatiei si sa gaseasca iesirea din blocajul pe care tot ei l-au creat. Poate ca e momentul sa-i intrebe cineva, dupa modelul catilinarelor lui Cicero: pana cand veti abuza de rabdarea noastra?