Pericolul economic, politic şi financiar în care se află astăzi Europa nu mai trebuie subliniat. El este evident. Europa s-a mişcat întotdeauna mai lent în aceste domenii vitale, şi asta o costă şi o va costa.
Europa e un puzzle, e un continent bălţat, aş spune, atât geografic cât şi istoric, bântuit de nelinişti şi fantasme care cândva s-au concretizat în ideologii înspăimântătoare. Toată această moştenire o transformă într-un fel de atelaj eterogen unde unii trag hăis, alţii cea. De la vest la est şi de la nord la sud, nu sunt greu de observat vitezele socio-economice diferite ale diverselor segmente europene. Unificarea, absolut necesară, a Europei, s-a făcut lax şi aproximativ, căci i-au stat împotrivă nenumăraţi factori adverşi: naţionalisme şi ideologii de toate culorile.
Şubrezimea construcţiei europene s-a văzut clar în ultimii ani: asemenea edificiilor absurde din "Angry Birds", ea se clatină şi e gata să se dărâme sub rafalele crizei economice, ameninţând să ne strivească pe noi, purceluşii, sub ruinele ei. Distrugerea Uniunii Europene şi dispariţia monedei unice Euro nu sunt, din păcate, evenimente imposibile. Dar sunt coşmaruri cu urmări de care trebuie să ne fie foarte teamă. Mai întâi, şi evident, pertru că noi, românii, dacă nu ne definim ca europeni, nu ne mai definim ca nimic. Am mai spus-o: azi e mai important europenismul nostru decât însuşi românismul nostru. Dacă dispare Europa unită, Germania, Franţa şi multe alte state de pe continent vor merge mai departe. Pentru noi va fi însă sfârşitul.
Ce se vede mai puţin e pericolul cultural în care se află bătrânul continent. Prăbuşirea Europei ar însemna şi sfârşitul culturii tradiţionale care, de la Biblie şi de la filozofii greci, a format adevărata identitate europeană. Europa a fost, timp de două milenii, teatrul celei mai uimitoare creativităţi de care a fost capabilă umanitatea. Ea i-a produs pe Platon şi pe Aristotel, pe Newton şi pe Einstein, pe Da Vinci şi pe Michelangelo, pe Bach şi pe Mozart, pe Shakespeare şi pe Goethe şi pe alţi zeci şi sute de mii de savanţi şi artişti care au construit şi construiesc fantasticul palat al cunoaşterii umane. Europa e un uriaş muzeu, o uriaşă pinacotecă, un mare şantier arheologic, o imensă sală de concerte. Toate acestea au fost posibile prin hrănirea, cu fluxuri de bani care s-au convertit în fluxuri de frumuseţe, a fenomenelor culturale şi a pionieratului ştiinţific.
Revoluţia tehnologică şi culturală pe care-o trăim azi, şi căreia încă nu-i înţelegem mecanismele şi urmările, pune-n pericol moştenirea culturală europeană, şi prin aceasta, cred eu, rădăcinile felului de a fi european. Romanul de artă, poezia, filmul de artă, artele vizuale autentice, muzica adevărată sunt tot mai marginalizate, şterse de pe lume de fluxul de enterteinment revărsat peste noi de televiziuni şi de internet. Privind la televizor ai sentimentul limpede al unei conspiraţii pentru idiotizarea fiinţelor omeneşti. Generaţiile tinere nu mai citesc, pierdute-n virtualitatea jocurilor pe computer. Reţelele sociale ne pierd şi puţinele ore liniştite pe care le mai avem.
Prin toate acestea câştigăm poate o bravă lume nouă, dar pierdem sufletul nostru european.
Recomandările noastre
