Sorin Ioniţă: "Dacă aş vrea să intru în parlament, mi-aş alege un colegiu în care candidează unul dintre cei care au ridicat mâna ca să-l apere pe Năstase."
De vreo trei ani, Parlamentul României stă cu spaima perpetuă că cineva, undeva, o să încalce Constituţia şi nici un deputat n-o să fie pe aproape la momentul critic s-o scoată din ghearele violatorului. Sunt vizaţi ba preşedintele, cu reflexele lui de marinar care nu stă mult pe gânduri; ba procurorii anticorupţie, suspectaţi de reflexe sovietice; ba serviciile secrete, care ascultă în mod samavolnic telefoanele miniştrilor când mai au şi ei de aranjat câte o licitaţie. Mari desfăşurări oratorice s-au produs între timp, fie de la tribuna Camerelor, în apărarea drepturilor omului corupt (dar numai dacă se întâmplă ca el să fie ministru sau deputat), fie pe la televiziuni, în susţinerea separaţiei puterilor în stat până la blocarea lor absolută.
Şi când colo, ce să vezi? Chiar gardienii fără preget ai actului fundamental s-au apucat zilele acestea să atenteze la onoarea Constituţiei române, profitând de faptul că poporul se uita în altă parte, cam fleşcăit de căldură şi cu slabele porniri bătăioase pe care le mai are consumate în înjurături la adresa lui Piţurcă et comp. Comisia juridică a Camerei Deputaţilor, condusă de comentatorii teve Andon, Bolcaş şi Nicolicea, s-a apucat să cântărească pe fond cazul Năstase, după ce începuturi de probă erau prin dosare, ca şi când ar fi judecători, lucru contra actului fundamental pe care până deunăzi îl apărau în sesiuni nesfârşite de despicat firul în patru. Ba au postat şi pe internet referatul procurorilor, deşi acesta este în principiu secret.
Rămasă puţin în ofsaid, Lidia Bărbulescu, doamna de fier a CSM-ului, a trebuit să justifice ceea ce este greu de justificat, dar s-a descurcat onorabil, ca de obicei, graţie sintaxei chinuite, plină de erori şi duble negaţii, care i-a devenit marcă înregistrată: „Comunicarea pe site a referatului prin care s-a solicitat avizul de începere a urmăririi penale nu reprezintă un act în sensul celor care nu pot fi publice“. Amin: semantica suferă, subiectul frazei s-a topit ca îngheţata pe trotuar, dar justiţia a fost servită.
Cel mai interesant mi se pare însă ce se va întâmpla în continuare: va vota parlamentul conform recomandării Comisiei juridice sau nu? E greu de găsit la ora asta alt subiect care să enerveze electoratul mai tare decât casele lui Adrian Năstase, mai ales de când s-a aflat că în blocul personal ex-premierul are piscină la etaj şi două buncăre căptuşite absurd cu foiţă de cupru în pivniţă, atât de misterioase că nu i le-a arătat nici lui Ion Cristoiu în celebra zi a porţilor deschise din Zambaccian, când făceau împreună glumiţe în bibliotecă. Nu e temă impopulară care să se înfigă în capul oamenilor mai adânc şi ireversibil decât aceste bizarerii care, alături de pereţii vopsiţi în roşu şi dormitoarele sufocate de reproduceri kitsch, asezonează un dosar de corupţie. Poate doar să te afişezi pe stradă la braţ cu numitul Piţurcă.
Aşa stând lucrurile, mă miră gradul în care se expun personal cei care au votat pentru scoaterea lui Năstase din rândul lumii şi plasarea lui deasupra statului de drept. Cum în toamnă vom avea un scrutin în circumscripţii uninominale, nu e nimic mai simplu pentru competitorii actualilor deputaţi din Comisia juridică decât să-i atace pe aceştia în campanie pe tema votului în chestiunea Năstase. Dacă aş vrea să intru la toamnă în parlament, eu aşa aş face: mi-aş alege deliberat un colegiu în care candidează unul dintre cei care au ridicat mâna ca să-l apere pe fostul premier de procurori. Iar toată campania mea ar fi pe această temă: votaţi-mă pe mine, nu pe cel care s-a pus bodyguard la imobilul din Zambaccian. Sunt convins că oamenii nu vor dori să ştie mai multe.
Desigur, au făcut-o din ordin de partid, dar răspunderea va fi individuală, că de aia s-a făcut reforma, nu? Aviz deci cetăţenilor din Dâmboviţa (Sergiu Andon), Hunedoara (Ioan Timiş), Olt (Florin Iordache), Mehedinţi (Eugen Nicolicea), Braşov (Ioan Ghişe), Bucureşti (Lucian Bolcaş); iar acestea sunt doar exemplele mai cunoscute, căutaţi-i dv. pe ceilalţi, că sunt vreo 24 toţi cei din tabăra pro-Năstase. (Şi vai, ce se vede discret mai în spate, în rândul doi al pozei de familie: cumva este silueta suplă a tânărului moralist şi reformator Victor Ponta ot Gorj)? Ideea este că e o pâine de mâncat în aceste circumscripţii, cu aşa o armată de compromişi care va defila în toamnă după voturi. Tradusă şi abandonată, Constituţia României stă să-şi dea duhul în lupta cu marea corupţie. Între timp, poate că măcar legea cererii şi ofertei va funcţiona cum trebuie, limpezind un pic viaţa politică. Citiţi şi: Parlamentul tranşează astăzi dosarele „Mitrea“ şi „Năstase“
Recomandările noastre
