ORAŞUL DE VIS. Cel mai mare sector al Bucureştiului ar putea fi un oraş de sine stătător: are aeroport, gări, autogări, centre comerciale, parcuri, muzee, hoteluri şi restaurante. Impresia verde pe care ţi-o lasă o privire pe hartă se confirmă pe străzi, dar marele păcat al “gospodăriei” edilului Chiliman este amplitudinea sărăcie-bogăţie.
La intrarea în Primăverii dinspre Aviatorilor, nu departe de Televiziunea Română, şade o vilă din perioada interbelică. "Are două intrări pentru maşină, garaj cu trei locuri, casă pe două niveluri, renovată pe interior, amprentă la sol 282 de metri pătraţi", sună o parte din descrierea celui care o vinde. Casa, construită cu gust, are nevoie de reparaţii serioase la exterior, iar grădina are puţin peste 100 mp. Costă 2,5 milioane de euro, preţ de criză, acum doi ani era mai mult.
Aşa intrăm în cea mai luxoasă zonă a Bucureştiului. Vilele de pe bulevardul Primăverii, Calea Dorobanţilor şi străduţele care unesc cele două artere sunt proprietăţile unora dintre cei mai bogaţi oameni ai Capitalei. Zona este ideală pentru o familie cu copii, Herăstrăul este la doar câţiva paşi. Pe una dintre străduţe, Lev Tolstoi pe numele ei, găsim blocuri cu două etaje, aproape învelite de vegetaţie, de îţi vine să întrebi ce staţiunea turistică şi-a proclamat independenţa aici.
Pe tocuri înalte în Piaţa Dorobanţi
Impresia general are însă serios de suferit la Piaţa Bazar Dorobanţi, unde o să zăbovim la o porţie de salată de boeuf. Trebuie să fie o delicatesă, doar e 65 de lei kilogramul. "Aţi văzut ce preţuri sunt înăuntru?", întreabă Ioana B, o pensionară care locuieşte în apropiere. De altfel, printre bogătanii din Dorobanţi, trăiesc şi mulţi pensionari.
Pensionarii ieşiţi la cumpărături în Piaţa Dorobanţi sunt la fel de mulţi ca vegetarienii care mănâncă slănină cu gura plină. Icre de ştiucă - 200 de lei/kg, chiftele - 65 de lei/kg, pastramă de curcan - 210 lei/kg, parizer - 40 lei/kg, brânză - de la 30 de lei în sus. Fructele şi legumele au preţ de cercul polar de nord - pepenii sunt 5 lei/kg, roşiile şapte lei, vinetele la fel. "Eu merg la Obor, schimb 2-3 maşini", spune doamna Ioana.
Dă să plece, dar se întoarce pentru o ultimă remarcă: "Mai sunt tineri ca Andreea Bănică. Ei intră şi cumpără". Într-adevăr, peste drum de piaţă este o cafenea, "Pe tocuri înalte" (denumirea de pe firmă e în engleză, aceasta e traducerea), care explică perfect specula de Dorobanţi.
Când eşti pe tocuri înalte, poate că nu ai chef să te afunzi în piaţă, explică Marian. Are brânza la 15 lei şi îl întreb cum se face că este singurul om normal de acolo. "Noi avem preţuri de producător. Ăia de mai încolo, care vând brânză, o iau de la noi şi o dau dublu", spune el. La ora 12, bate vântul în bazar, aşa că vânzătoarele fără treabă simt nevoia să se ia de cineva. "Da de ce notezi preţurile? Nu cred că e voie", mă întreabă tipa de la mezeluri, căreia îi răspund că mi se par curios de mari şi mă informez ce lege specială a republicii Dorobanţi încalc cu pixul.
Nu răspunde nimeni nimic, dar o mică bârfă se încinge imediat. Marian, cel cu brânza de bun-simţ, spune că nu e gol pentru că e ora 12. "Aşa e mereu. Cine mai intră aici, când ştie că e scump?", se întreabă el.
La cafenelele şi restaurantele din Dorobanţi, chelnerii au salarii mici, deoarece patronii s-au gândit deja la bacşişuri. Unul dintre chelneri spune că “nu este masă fără bacşis de 10-20 de lei”.
"Eu m-am obişnuit cu strada"
Dacă iei metroul până la Gara de Nord, vei da acolo peste o altă faţă a sectorului 1. Orice asistent social îţi va spune că te afli în zona cu cei mai mulţi oameni ai străzii din Bucureşti. Explicaţia e simplă: ei vin din toată ţară, iar firele vagabondajului lor prin Bucureşti se împletesc în jurul Gării. Aşa este şi pentru Vasile Clit, venit din Bacău în urmă cu 14 ani. La gară stă toată ziua, iar noaptea se duce la “o ţigancă din Dristor, care m-a luat de crescut”.
La nici doi metri de unde stăm de vorbă, un bărbat îşi face plinul pungii cu aurolac de la o femeie a străzii. În faţa casei de bilete, un tânăr cu o pată mare de sânge pe picior doarme dus. Alte zeci de astfel de imagini pot fi observate dacă faci un simplu tur de Gară. Problema pare a nu avea rezolvare. “Am o soră în Bacău, are casă, dar eu m-am obişnuit cu strada”, spune el, după care oferă, drept motiv un “dacă stau de 14 ani…”. A fost şi la un centru pentru persoanele fără adăpost. “Aveam mâncare, ne dădea haine, dar m-am întors pe stradă”. Pe dreapta gâtului, are nişte tăieturi care te trimit cu gândul la o bătaie. “Ne mai batem, da’ astea sunt pentru Elida”, spune el. S-a tăiat pe gât la suferinţă, după ce fata l-a părăsit.
Oamenii străzii îşi fac de lucru prin parcări, cei mici cerşesc printre maşini, alţii ajută femeile pe la florării. Alţii „dau în cap” pentru a face rost de bani pentru viciul lor. Fiecare are unul, de parcă tocmai acest viciu (drog, alcool, aurolac, jocul la păcănele) l-ar ţine în viaţă.
Din şantier în bordel
Un alt cadru specific Gării este cel al şirului de taxiuri cu "3,5 lei/km" pe portieră. Străinul, sau românul naiv, îşi pune bagajul în spate, iar la destinaţie realizează că preţul biletului de tren a fost mai mic decât al cursei cu taxiul în oraş. La cealaltă gară a zonei, Basarab, la o staţie de autobuz de Gara de Nord, taximetriştii cu tarife normale încing o tablă. Totuşi, nu totul este normal, cum ar trebui să fie, în munca lor. Navetiştii spun că nimeni nu te ia pentru câţiva kilometri. „Măcar 100.000 la cursă”, vorba unuia dintre taximetrişti.
Despre şantierul de la pasajul Basarab nu se poate spune decât că şoferii abia aşteaptă să fie gata. Străzile care leagă zona Gării de zona Grozăveşti sunt fie închise, fie cu restricţii pe perioada construcţiilor, iar situaţia afectează şi cartierele învecinate. Oamenii strânşi pe lângă blocuri spun că nu e o zonă pentru familiile cu copii, dar măcar nu este o zonă scumpă.
În zona Griviţei, infracţionalitatea e la ea acasă, cu tot felul de case derăpănate care ascund bordeluri ilegale. Tot derăpănată e şi Piaţa Matache, dar preţurile sunt acceptabile. Pepenii de 5 lei din Dorobanţi se vând cu 1,5-2 lei, roşiile costă 2,5-3 lei. Teoretic, dacă şi-ar face aprovizionarea din Piaţa Matache, cei din Dorobanţi ar câştiga de 2-3 ori mai mult. Practic, adaosul e de 400-500%.
Casa oamenilor de ştiinţă, de pe Calea Dorobanţilor, una dintre clădirile care au avut parte de o renovare reuşită
Între sensurile de circulaţie de pe Bulevardul Primăverii se întinde o adevărată grădină de flori
Herăstrău, un parc care reuşeşte să îi mulţumească deopotrivă pe tineri şi bătrâni. Are locuri de joacă, zone liniştite, posibilitatea de a închiria bărci la un preţ decent şi biciclete gratuit. Grădina japoneză este preferata cuplurilor, iar sportivii se strâng în jurul unei mese de ping-pong sau dau o tură cu rolele. Dimineaţa şi seara, aleile devin piste de alergare pentru cei care fac jogging.
Gara de Nord, locul unde călătorul din provincie îşi formează o primă impresie, rareori bună, despre Bucureşti
Oamenii străzii din zona Gării de Nord, o problemă de analizat: în timp ce ei refuză să părăsească viaţa de stradă, lumea se arată deranjată de prezenţa lor
Basarab este o gară folosită mai ales de elevii şi angajaţii care stau în apropierea de Bucureşti şi fac naveta cu trenurile personal. Spaţiul din jurul gării şi de pe peroane este prost amenajat, iar totul pare improvizat, cârpit
Colectarea selectivă nu a avut succes în Gara Basarab
Pasajul Basarab va fi inaugurat în acest an, promit edilii. Multe străzi dintre Basarab şi Grozăveşti au fost închise, pe altele au fost puse restricţii.
Foto: Dan Arsenie
Recomandările noastre
