Seara japoneză este un eveniment organizat pentru prezentarea unei cărţi. Dar publicul devine martorul unui spectacol, în care „ingredientele” sunt amestecate neobişnuit: carte, critici, artişti, poveste. Şi un final tragic… al autorului.

Editura Humanitas Fiction propune, miercuri, 17 iunie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, o seară japoneză, aşa cum spuneam, dedicată ultimului mare roman al lui Yasunari Kawabata, „Păpădiile”. 

Cartea are o poveste. Scrisă cu intermitenţe, aceasta a fost publicată în foileton în revista „Shinchō” între 1964 și 1968. De la finele anului 1968, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, până în 1972, când își ia viața, Kawabata nu a mai putut să se aplece asupra textului, iar textul neterminat al „Păpădiilor” va vedea lumina tiparului postum, editat, conform notelor din manuscris, de ginerele autorului, Kaori Kawabata.

La eveniment vor participa Dana Jenaru, critic literar, Andreea Sion, filolog, preşedintele Asociaţiei profesorilor de limbă japoneză din România şi traducătoarea volumului şi Şerban Georgescu, coordonatorul Centrului de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru”. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu.

 În a doua partea a evenimentului, plecând de la o temă centrală a romanului „Păpădiile”, publicul va asista la o prezentare cu titlul „Clopote în Japonia. Mesageri între sacru şi profan” şi la un moment de taiko (tobe tradiţionale japoneze) susţinut de Alex Crişu.
Orbirea poate fi vindecată de iubire?

Tânăra Ineko este oarbă. Dar orbirea ei nu ţine de o afecţiune fizică, ci de o maladie ciudată, care se manifestă sporadic. A început în adolescenţă – mingea de ping-pong i-a dispărut din faţa ochilor în timpul unui meci –, dar acum această boală o împiedică să vadă trupul iubitului ei, Hisano. În ziua când o internează într-un spital pentru boli mintale, aflat în împrejurimile oraşului Ikuta, mama lui Ineko şi Hisano rămân peste noapte la un han şi îşi vor petrece seara cântărind consecinţele acţiunii lor. Conversaţia celor doi protagonişti, punctată mereu de chinuitoare întrebări fără răspuns, dezvăluie povestea lui Ineko fără a o epuiza. Moartea violentă a tatălui fetei a survenit sub ochii ei, iar imaginea cumplită a marcat-o, poate, atât de profund, încât mintea ei alege cecitatea. Dialogul dintre Hisano cel optimist, convins că dragostea lui o va vindeca pe Ineko, şi mama sceptică şi îndurerată este ritmat de sunetul melancolic al clopotului de la templul de lângă azil, care răzbate asemenea unei chemări a fetei izolate de lume.Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecinţele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lăsat pe cititor să-şi ofere singur un răspuns.