Situația din Franța devine pe zi ce trece tot mai explozivă. Ideea secesiunii țării vorbește cu claritate despre situația care domnește la Paris.

Un text al ziaristului Giulio Meotti pentru Israel National News.

În 1961, în timp ce devenise limpede că Franța nu are nici o șansă să câștige războiul din Algeria, au apărut mai multe idei despre împărțirea acestui stat din Africa de Nord. Una dintre ele, care a fost analizată cu toată seriozitatea, sugera crearea unei rezervații pentru albi și „harkis” (voluntari algerieni care au luptat alături de armata franceză – n.r.) în jurul orașului Oran, Alger urmând să fie, după modelul Berlinului, împărțit în două.

Până la urmă, generalul De Gaulle a respins acest plan. Dar acesta a fost aplicat în alte părți.

În 1922, Grecia și Turcia au făcut schimb de populații, pentru a pune capăt unui război care dura de o sută de ani și astfel s-a încheiat bătălia pentru Cipru.

Sudanul a pus capăt războiului civil acordând independență sudului.

Același lucru s-a produs în Irlanda de Nord.

„Războiul din Franța” nu a început încă. Au avut loc numeroase atacuri islamiste ucigașe și vaste teritorii se află acum în afara controlului Republicii Franceze.

Chiar dacă războiul nu se află acum decât în stadiul de premise, ideea de „împărțire” sau de secesiune își face tot mai puternic loc în opinia publică. De aceea, lunarul Causeaur, o publicație respectabilă editată de Elizabeth Levi, a apărut un amplu articol pentru a susține ideea împărțirii Franței.

„Toată lumea își poate da seama că un al doilea popor s-a format în Franța, o ramură care vrea să-și facă viața potrivit propriilor valori religioase și se opune în mod fundamental consensului liberal pe care a fost întemeiată țara noastră”, scrie Christian de Moliner.

„Însă o națiune se sprijină întotdeauna pe un pact fundamental, un minimum de legi pe care toată lumea le aprobă. Ceea ce nu mai este cazul acum.”

În timp ce Franța nu a ajuns încă la un război deschis, fiii Profetului s-au regrupat deja în domenii reglementate prin reguli separate (văl obligatoriu, antisemitism, viață conjugașă după principii coranice etc.)

„De teama de a nu părea islamofobi și pentru a da satisfacție acestei populații de musulmani, guvernele franceze sunt gata să accepte răspândirea practicilor radicale în toată țara: vălul la școală și la serviciu, obligativitatea cărnii halal în toate cantinele etc.”

Nu va exista o adeziune la Islam în toată țara, ca în „Supunerea” lui Michel Houellebecq: doar situația în care o minoritate religioasă își impune regulile unei mari părți din țară.

„Expulzarea extremiștilor, pe care o numim elegant ‘remigrație’ este imposibilă dacă se păstrează un cadru democratic.”

„Deportarea descendenților imigranților ar fi un act brutal și intolerabil și este suficient să privești la soarta populației Rohingya din Myanmar. O separare totală, teritorială și politică, este imposibilă. Nici o națiune viabilă nu se poate forma plecând de la multiplele ghetouri musulmane care nu au unitate geografică.”

„Singura soluție care pare să convină diferitelor tendințe ale societății actuale ar fi un teritoriu, un guvern și două popoare: francezii, cu legile lor obișnuite și musulmanii, cu un statut coranic. Un consiliul de ‘oulemas’ (învățați musulmani – n.r.) va stabili legera religioasă, dar autornomia se va opri aici.”

„Este evident în afara oricărei discuții ca în Franța să apară un guvern musulman embrionar. Ideea aceasta va aduce pacea în Franța, va sopa excesele islamului și va prezerva unc adru democratic pentru 95% din populație.”

Propunerea lui Moliner este în mod clar o utopie, dar simplul fapt că scriitori și ziariști din Franța își imaginează astfel de soluții pentru situația actuală a țării dă o idee despre ceea ce se întâmplă la Paris.

Este panică.

Extremiștii și huliganii musulmani au preluat controlul asupra a numeroase regiuni franceze interzise.

Evreii părăsesc regiunile lor istorice pentru a se regrupa în zone mai sigure.

Revista Charlie Hebdo a devenit ținta unui nou val de amenințări.

Emmanuel Macron a revenit dintr-o călătorie la Abu Dhabi și Riad, unde a lăudat islamul.

Combatanții străini francezi se reîntorc în țara lor după înfrângerea ISIS în Siria.

Toate elementele se așază. Gata pentru o viitoare explozie islamistă.