Întrebată dacă se poate trăi decent de pe urma muncii de scriitor, Ana Blandiana ne-a oferit un răspuns pe cât de sincer, pe atât de dureros: „Nu cred. Mi-e greu să spun, pentru că sunt un scriitor foarte tradus în străinătate, dar asta nu înseamnă că primesc mulți bani. Nici vorbă! Am 60 de volume traduse. Bine, n-am scris atât, am 26 de cărți, doar că sunt traduse în diverse limbi, mai exact în 26 de limbi diferite. Pe cărțile de versuri, pe cele mai multe dintre ele, n-am luat nici un ban. Editorii de volume de poezii sunt niște sinucigași. E clar că nu câștigă. O fac pentru prestigiu. Pe cărțile de proză, cu excepția romanului – pe care am luat undeva la 1.000 de mărci – n-am primit, în ultimii ani, mai mult de 400 de euro. Sunt sume derizorii. În schimb, am fost tot timpul invitată la lecturi publice. Acestea se plătesc. Vorbesc de străinătate”.

Cum să spui versuri pe bani?

Se organizează și la noi lecturi publice plătite, menite să salveze oamenii de cultură de o existență consumată la limita sărăciei? „Am auzit că ar exista, dar pe mine nu m-a invitat nimeni niciodată. Parcă nici nu mi-ar plăcea. Cum să spui versuri pe bani?”.

 

 

Te-ar putea interesa și: