La Beijing, domnul Putin a acceptat să negocieze cu partea ucraineană, pornind de la proiectul de armistițiu abandonat acum doi ani. Cu toții am răsuflat ușurați: situația se va detensiona! Și, când colo... La Moscova generalii din Ministerul Apărării sunt arestați unul după altul, iar activele băncilor europene încă prezente în Rusia sunt confiscate. La Washington se ia decizia ”reașezării” cu până la 100% a taxelor vamale în relația cu China. La Beijing, unor mari concerne americane – Boeing, General Dynamics, General Atomics – li se interzice să mai opereze pe teritoriu. Ce se întâmplă?

Puii lui Șoigu.

Rusia ține la tradițiile sale, așa că schimbarea liniei politice a Kremlinului a început la modul tradițional. 23 aprilie, ora 4 dimineața: kaghebiștii sparg ușa și-l iau pe sus pe generalul Timur Ivanov, ministrul-adjunct care, în ultimii 8 ani, a supervizat ca toate proiectele de construcții ale Ministerului Apărării. Se știa că e corupt: din 2019 se aflase de vila sa somptuoasă, construită din șperțuri – care s-ar fi ridicat la suma de 11 milioane $. Dar, ciudat: arestarea sa n-a fost efectuată de Procuratura Militară, ci de... Direcția generală de Contraspionaj militar din cadrul FSB. Al cărei obiect de activitate este combaterea trădării, nu a corupției. 

Deci, ancheta se desfășoară în pivnițele KGB/FSB unde, tot prin tradiție, se mărturisește totul, ba chiar mai mult decât atât! Astfel încât arestările se țin lanț: chiar a doua zi, afaceriștii Serghei Borodin și Aleksandr Fomin au ajuns și ei în celulele discrete de pe Kuznețky Most. Și uite așa, din mărturisire în mărturisire, kaghebișii au prins urma altui ”pui de-al lui Șoigu”, generalul Iuri Kuzneţov, șeful Direcției Generale de Personal din Ministerul Apărării, pe care l-au săltat în zorii zilei de 14 mai. În locuința sa, kaghebiștii ar fi descoperit 1 milion de ruble, aur, valută, ceasuri de lux și alte asemenea. Ce frumos sună: 1 milion de ruble! Dar asta înseamnă cam 10.000$, o sumă nu chiar atât de exorbitantă pentru un general.

Cadrele decid totul!

În 1935, după eșecul răsunător al colectivizării și semi-eșecul primelor planuri cincinale, tovarășul Stalin a ajuns la concluzia că trebuie să găsească țapi ispășitori. Mulți țapi ispășitori! Așa că a lansat acea lozincă, ”Cadrele decid totul!” Neîmplinirile comunismului s-ar datora, pasă-mi-te, proastei calități a muncii ”cadriștilor” – funcționarii de la Resurse Umane, care au permis apariția în instituțiile rusești a unui sistem de vasalitate de tip feudal. Și a urmat Marea Teroare: valuri succesive de arestări, care au distrus rețelele de vasalitate (”verticalele”) existente, lăsându-i fără apărare pe acei membri ai Biroului Politic cu care Stalin dorea să se răfuiască, fiindcă îl acuzaseră pentru proiectele sale ratate.

Exact la fel se desfășoară, în aceste zile, epurarea Ministerului Apărării. Echipe KGB/FSB bântuie pe culoare și, din când în când, scot din birouri – cu ochelari de tablă pe nas și cătușe la mâini – generali și colonei promovați de suspectul Kuznețov: ”puii lui Șoigu”. Ultimul – deocamdată! - a fost scos pe culoar luni, dis-de-dimineață, generalul colonel Iuri Eduardovici Sadovenko, demis din funcția de adjunct al ministrului.

Toți cei promovați în funcții în ultimii 12 ani de cadristul Kuznețov, la ordinul fostului ministru Șoigu, dorm cu valiza pregătită sub pat și cu urechile ciulite, să audă duba neagră oprind în fața casei. Astfel, Kremlinul le transmite ”șoimilor” din Armată ordinul nerostit să nu facă valuri, să nu se pună de-a curmezișul, dacă nu vor să se trezească și ei în pivnițele KGB/FSB de pe Kuznețky Most. Totul, pentru a croi drum lui  Andrei Belousov.

Lista lui Belousov.

Dar de ce are nevoie domnul Belousov să i se croiască astfel drum? Fiindcă Guvernul Rusiei a fost, este și va fi expresia câtorva grupuri de interese. Actualul Guvern e împărțit între Clanul KGB/FSB (reprezentat prin viceprim-ministrul Dmitri Patrușev), Clanul Complexului militar-industrial (ale cărui interese sunt reprezentate de prim-viceprim ministrul Demis Manturov), Clanul Rotenberg (viceprim-ministrul Vitali Saveliev), Clanul Sobyanin (viceprim-ministrul Marat Khusnullin) și Clanul Extremului Orient Rus (viceprim-ministrul Yuri Trutnev). Iar toate aceste clanuri îl urăsc pe domnul Belousov. 

În 2018, în calitate de consilier prezidențial pentru Economie, dânsul a prezentat așa-numita ”Listă Belousov”: 14 mari corporații petrochimice, chimice și metalurgice care au realizat ”profituri excesive”. Și a propus taxarea suplimentară a celor 14 corporații, arătând că astfel s-ar fi adunat 5,6 miliarde $, cu care s-ar fi putut realiza planurile promovate de președintele Putin încă din 2012, așa-numitele ”218 Obiective”. Propunerea a stârnit, instantaneu, urletul de indignare al clanurilor care și atunci își împărțeau Guvernul: fiecare clan era/este finanțat de una sau alta dintre cele 14 corporații de pe ”Lista lui Belousov”.

Ca urmare, președintele Putin a refuzat propunerea. Dar în 2023, pentru a finanța aventura militară din Ucraina, președintele Putin a reluat inițiativa taxării ”profiturilor excesive”, care a permis suplimentarea veniturilor bugetare cu 3,3 miliarde $. Numirea lui Belousov în fruntea Ministerului Apărării, care în prezent este principal ordonator al Bugetului de Stat, constituie deci o declarație de război la adresa clanurilor care domină atât economia, cât și politica Rusiei. Iar epurarea de la Ministerul Apărării e un semnal dat acestor clanuri: dacă vă împotriviți, veți fi spulberați precum ”șoimii” lui Șoigu!

Capcana Gorbaciov. 

Fără îndoială, sfidarea clanurilor care domină politica și economia Rusiei este un gest riscant. Ce-l face pe domnul Putin să-și asume acest risc? De ce are nevoie de Belousov?

La 14 mai, vorbind în fața Dumei, ministrul Belousov a subliniat necesitatea întăririi controlului asupra prețului în domeniul furniturilor de armament, cercetării/ dezvoltării și investițiilor în construcții, fiindcă încă din aprilie „cheltuielile cu Apărarea au depășit deja 6.7% din Produsul Intern Brut al Rusiei” – adică 77% din cât era prevăzut să se cheltuiască în tot anul 2024! Depășirea de buget e de 120%: circa 12 miliarde $/lună!

Conform statisticii oficiale, PIB-ul Rusiei a fost, în 2023, de 2.240 miliarde $, iar aventura militară din Ucraina a costat, anul trecut, 150 miliarde $, depășind cu circa o treime bugetul alocat: exact cele 38 miliarde $ pe care domnul Putin s-a văzut nevoit să le retragă din Fondul Național de Bunăstare, în noiembrie anul trecut. Pe 2024, tot bugetul Apărării e de 121 miliarde $, din care 93 miliarde $ s-au cheltuit deja! Din nou va trebui să se recurgă la Fondul Național de Bunăstare, ceea ce ar avea efecte destabilizatoare asupra rublei, așa cum arătam încă din toamnă ( https://evz.ro/va-fi-ori-nu-va-fi-razboi.html ). La ritmul actual al depășirilor de buget, Fondul Național de Bunăstare va fi epuizat înainte de sfârșitul anului – ceea ce explică dorința de pace care l-a cuprins pe domnul Putin.

Nu este o situație nouă! În 1988, Mihail Gorbaciov a obținut credite externe de circa 100 miliarde $, în schimbul vânzării Lagărului Socialist. Gorbaciov plănuia să folosească aceste sume pentru finanțarea modernizării economiei sovietice, dar clanurile care și atunci dominau și politica, și economia și-au împărțit banii, risipindu-i pe proiecte clientelare. Asta a dus la implozia Uniunii Sovietice.  Președintele Putin a devenit conștient, de ceva vreme, că a căzut în aceeași capcană ca și Mihail Gorbaciov: cheltuielile militare cresc exponențial, ca să astâmpere poftele clanurilor ce domină politica și economia. Drept urmare, deficitul Bugetului consolidat, pe 2024, va depăși cu mult cele 21.8 miliarde $ prevăzute, iar Rusia nu are cum să se refinanțeze. Zilele trecute, într-un interviu televizat, directorul Corporației ROSTEC, Serghei Chemezov, a fost întrebat dacă situația actuală a Rusiei este similară cu cea a Uniunii Sovietice din 1986, în toiul Războiului din Afganistan. Iar domnul Chemezov a răspuns direct: „Da, e în aproape aceeași situație!”

Dă marfa, sau la pușcărie!

Alternativa este: falimentul și destructurarea Federației Ruse, în stil sovietic, sau „optimizarea costurilor, ceea ce nu înseamnă o reducere a finanțării, ci creșterea eficienței investițiilor” – cum explica marțea trecută domnul Belousov, în fața Dumei. Evident, Complexul militar-industrial a înțeles imediat că asta înseamnă să își reducă profiturile și a ripostat. În același interviu, directorul Corporației ROSTEC, care furnizează 80% din armamentul Armatei ruse, a declarat că nu mai are de unde să cotizeze la Buget, fiindcă pe fondul prăbușirii exportului de armament, ROSTEC nu mai are ”profituri excesive”. Profitabilitatea e în prezent de 2,28%, și ar fi necesară o profitabilitate de 5 – 10% pentru a finanța cercetarea – dezvoltarea! În context, domnul Chemezov a recunoscut: complexul militar-industrial nici nu e interesat să reducă costurile de producție, fiindcă dacă le reduce, la anul Ministerul Apărării va oferi aceste prețuri reduse, „iar banii astfel economisiți ne vor fi luați!” Așa funcționează piața rusă: ministerul planifică prețul la care va cumpăra produsele industriei, ceea ce înseamnă revenirea la dirijismul economic de tip sovietic, cu riscurile binecunoscute tuturor celor care au apucat acele vremuri.

Dar domnul Belousov are ac de cojocul Complexului militar-industrial: încă din septembrie 2022, domnul Putin a modificat Codul Penal: refuzul de a executa un contract de înarmare, sau neîndeplinirea unui asemenea contract în parametrii prevăzuți (de Minister!) constituie infracțiune și se pedepsește cu până la 10 ani de închisoare. Până acum decretul nu a fost aplicat, dar dacă Clanurile îl sfidează pe președinte, va fi aplicat.

Consensul de la Beijing.

Una peste alta, Kremlinul este nevoit să-și țină sub ascultare elita militară prin arestări și să-și ”mobilizeze” managementul industrial prin confiscări și amenințări, pentru ca execuția bugetară să nu derapeze grav. În pofida anunțurilor triumfaliste ale oficialităților de la Moscova, aceasta e concluzia la care ajunge orice analist serios, chiar lucrând numai pe date publice ruse. Evident China, care se bizuiește și pe date nedestinate publicității, știe mult mai multe despre situația reală a Rusiei. Să privim deci, peste umărul domnului Xi Jinping, pentru a înțelege cum s-au desfășurat lucrurile. 

Vizita președintelui Putin în China a avut loc „în contextul celei de-a 75-a aniversări de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări”. În realitate, domnul Putin a recunoscut că va avea o întâlnire ”informală” cu gazda, pe care o va informa „despre situația din jurul crizei ucrainene”. Deci nu despre mersul ”operațiunii militare speciale”, ci despre situația creată ”în jur”, în alte domenii, de aventura militară din Ucraina. În mod semnificativ, unele surse susțin că, la întâlnire, nu ar fi avut loc ”o informare”, ci o negociere între cei doi președinți. Pe un taler al balanței, criza ucraineană; pe celălalt taler, relațiile comerciale China – Rusia, care ar putea cârpi Bugetul. Și nu degeaba întâlnirea a fost urmată de o deplasare la Harbin, unde s-a deschis un târg comercial China – Rusia.

În context, pentru a nu lăsa impresia că Putin e chemat la Beijing să primească mutarea în plic, primirea s-a făcut fastuos, cei doi președinți trecând în revistă împreună garda de onoare. Spre deosebire de precedenta vizită, când la aeroport pe oaspete îl așteptau numai niște funcționari ai Ministerului de Externe (https://evz.ro/drumul-matasii-si-marea-destabilizare.html ). 

Iar vizita s-a încheiat printr-o Declarație Comună. Din analiza textului rezultă că domnul Putin a acceptat o serie de puncte-cheie, cum ar fi respectarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a tuturor Statelor: „Partea rusă... împărtășește abordarea conform căreia conflictele ar trebui soluționate pe baza Cartei ONU în întregime și totalitate”. Persistă unele dubii, partea chineză adoptând poziția ONU că integritatea se referă la teritoriul recunoscut internațional, pe când Rusia încearcă să impună ideea „realităților de pe teren”.

La fel, „ambele părți consideră că o soluționare politică a crizei ucrainene este direcția corectă” – deci Rusia nu mai pune problema unei soluții militare care să forțeze ”capitularea necondiționată”. Totuși, Rusia nu s-a arătat receptivă la propunerea europeană de „încetare a focului pe durata Olimpiadei de vară de la Paris”.

În schimb, președintele Xi a admis poziția Rusiei, subliniind că este necesar „să se țină cont de preocupările legitime de securitate ale tuturor părților și să se construiască o arhitectură de securitate echilibrată, eficientă și durabilă.” Asta, cu trimitere la renunțarea la planurile de extindere a NATO până la frontierele Rusiei. De aceea, în ultimele zile Kievul s-a reorientat către încheierea de tratate militare bilaterale cu SUA și alte state NATO, o soluție mai realistă decât o ipotetică admitere de urgență în NATO.

La fel, partea chineză e favorabilă cererii Rusiei de a nu fi constrânsă să plătească despăgubiri, întrucât nu vor exista învinși sau învingători, ”operațiunea specială” încheindu-se cu un fel de remiză. De aceea, „în primul rând, ar trebui să acordăm prioritate menținerii păcii și stabilității și să ne abținem de la căutarea unor câștiguri egoiste”. Totuși, domnul Putin nu-și face iluzii: la reuniunea miniștrilor de finanțe ai G7 din această săptămână se va discuta ca Ucraina să primească 30 de miliarde de euro, din 270 de miliarde de euro active confiscate de la statul rus, „o măsură reversibilă până când Rusia va plăti despăgubiri”. Ca răspuns, Curtea de arbitraj din Sankt Petersburg a ordonat ca activele, conturile și proprietățile UniCredit, Deutsche Bank și Commerzbank din Rusia să fie confiscate, cele trei bănci fiind ostatice, dacă Occidentul insistă pe despăgubiri.

Marea realizare este, însă, declarația domnului Putin că este dispus să negocieze cu Kievul pe baza acordului de pace nefinalizat în tratativele desfășurate la Istanbul în martie-aprilie 2022. Imediat, declarația domnului Putin a fost aprig contestată chiar la Moscova: luni, într-un interviu acordat agenției TASS, Dmitri Medvedev, devenit portavoce al ”șoimilor”, a repetat pretenția ca Ucraina să capituleze, iar „Volodimir Zelenski să arestat, judecat și lichidat ca terorist”. Evident, asta n-a făcut un serviciu prieteniei ruso-chineze.

Comisionul.

Imediat după Comunicatul Comun de la Beijing, Paolo Gentiloni, comisar european pentru afaceri economice, a declarat: „avem nevoie de o atitudine mai matură în comerțul nostru, de a ne asigura economia... în special cu China... este în interesul UE să țină deschise porțile comerțului”. A doua zi, grupul maghiar AutoWallis a anunțat că a încheiat un acord pentru a aduce pe piețele europene brandul chinez de vehicule electrice comerciale Farizon (Geely). Iar Stellantis (PSA – Fiat – Chrysler), a anunțat că din septembrie va vinde vehicule electrice de la partenerul său chinez Leapmotor în Franța, Italia, Germania, Țările de Jos, Spania, Portugalia, Belgia, Grecia și România.

Problema dominantă a actualității geo-politice e situația din Ucraina. Acea Mare Putere care reușește să se impună ca lider în rezolvarea crizei dobândește prin aceasta un rol proeminent, care-i permite să renegocieze Ordinea Mondială. Vreme de 7 luni, Statele Unite au abandonat partida; China a preluat ștafeta și, iată, ca un prim pas, locul Chinei pe piețele europene este renegociat în favoarea Beijingului.  

Și untul, și banii.

Ca linie generală, Londra evită să critice public Statele Unite, situate geografic la Vest față de Marea Britanie. Cu atât mai semnificative sunt declarațiile ministrului britanic al Apărării, Grant Shapps, care a apreciat că întârzierea ajutoarelor pentru Ucraina „a fost complet lipsită de noimă pentru Vest”, consecința directă fiind înaintarea trupelor ruse în regiunea Harkov. Una peste alta, Europa și Marea Britanie, confruntate cu „lipsa de noimă” a izolaționiștilor americani, n-au avut încotro, au apelat la China. Ceea ce în prezent nemulțumește la Washington: „China nu poate avea atât untul cât și banii pentru unt", a declarat Departamentul de Stat. Și, drept urmare, Statele Unite au anunțat majorări de până la 100% ale tarifelor vamale pentru unele importuri din China. 

China a răspuns copleșitor: a pus în vânzare pe burse titluri de Stat americane în valoare de 53,3 miliarde $, ceea ce a zguduit efectiv piețele financiare ale lumii. Beijingul mai are pe stoc încă 750 miliarde $ în titluri de stat americane, mai poate zgudui îndelung bursele, așa că și-a putut permite să anunțe și că firmele americane Boeing, General Atomics și General Dynamics au fost plasate pe Listă de ”entități nesigure”: se interzic investițiile acestora în China, precum și intrarea pe teritoriul chinez a conducătorilor lor.  

Noi românii avem o vorbă: cine pleacă la plimbare pierde locul de onoare! După ce au anunțat că iau în calcul să-și abandoneze aliații, au abandonat Ucraina și au blocat terminalele Starlink ale ucrainenilor, iar dronele n-au mai putut sesiza atacul rusesc de la Harkov, izolaționiștii chiar se așteptau ca locul din fruntea bucatelor să rămână mult timp neocupat?  Prin astfel de greșeli, se realizează nu MAGA, ci Make China Great Again... 

Editorialul poate fi văzut AICI