Editura Evenimentul si Capital

Scrisoarea emoţionantă pe care un pompier, ajuns în pragul pensionării, a trimis-o ministrului de Interne. “Doamnă ministru, pompierii au fost în ultimii ani bătaia de joc a celor care i-au condus"

Autor: | | 3 Comentarii | 3457 Vizualizari

Un pompier cu mulţi ani de experienţă în spate a trimis o scrisoare ministrului de Interne, Carmen Dan, în care arată umilinţele la care sunt supuşi colegii săi, din cauza nenumăratelor probleme, de ordin material, tehnic, dar şi în ceea ce priveşte conducerea sistemului, cu care se confruntă acest domeniu.

Scrisoarea a fost publicată pe portalul „Agenda pompierului”, iar autorul ei, deşi nu îşi dă numele, spune că se află în pragul pensiei. Aşadar vorbeşte despre o întreagă carieră, plină de neajunsuri, dar se gândeşte şi la tinerii care îmbracă acum haina militară şi riscă să aibă parte de aceleaşi situaţii, nerezolvate de zeci de ani.

Vă prezentăm în continuare această scrisoare, aşa cum este ea publicată pe site-ul www.agendapompierului.ro.

“Vă scriu eu, pompierul român, acel ostaș pe care vă bazați în situații critice, numitele situații de urgență. Sunt un pompier militar bătrân, care am înfruntat multe și am executat fără să cârtesc ordine, care am la activ sute de misiuni și care am avut șansa să scot pe brațe, oameni din foc.

Mi-aduc aminte momentul în care am jurat credință Patriei, un moment în care mândria de a fi militar s-a împletit cu bucuria de a fi pompier. Am rămas un militar de modă veche care ani la rând am atins cu mâna tremurând drapelul sfânt al țării pentru că pe el vedeam sângele jertfit de eroii neamului pentru ca noi azi să fim liberi și demni. Tânăr fiind, îmi doream la rândul meu să fiu un erou, să salvez vieți. Meseria pe care am ales-o a fost Crezul meu.

Doamnă ministru, am ajuns să vă scriu în genunchi pentru că în genunchi ne-au adus pe toți umilințele repetate la care suntem supuși. Suntem militari, și răbdăm orice, până la umilință.

Mă aflu în pragul pensionării, pentru mine este prea târziu, dar vin din urmă generații tinere care, așa cum eram eu odată, îmbrățișează meseria de pompier cu speranțe și vise pe care nu are nimeni dreptul să le năruie.

Doamnă ministru, un militar nu obosește să lupte pentru țara lui, un pompier nu e niciodată destul de obosit pentru a nu mai salva o viață, dar umilințele repetate, reușesc să stingă credința pe care o avem în statutul nostru de militar, de salvator.

Când m-am "înrolat" pompier, purtam încă uniforma kaki iar în curtea unității domnea bătrâna doamnă: APCA. La intervenții mergea plină de pompieri, și, Slavă Domnului, am făcut față împreună la multe incendii. Azi avem tehnică nouă din belșug, dar autospecialele sunt goale.

La intervenții ajungem cel mult doi pe o mașină iar oamenii se uită la noi întâi disperați, apoi revoltați. Am asistat în tăcere la ce a urmat după schimbarea programului de lucru. Nu am cârtit. Era clar un gest disperat al unor comandanți care căutau astfel să facă față cerințelor impuse de nevoia de încadrare a ambulanțelor SMURD, bazându-se pe faptul că toți aveam nevoie de un ban în plus.

Tăceam când colegii mei mai tineri își manifestau revolta. Eu am prins vremuri și mai grele, au fost momente când munceam 24 cu 24 dar o făceam cu drag, pentru că mă simțeam respectat. Suntem militari iar această calitate nu se pierde în timpul liber. Da, e datoria noastră să "dăm de la noi" pentru binele cetățenilor. Dar, Dumneavoastră, doamnă ministru, ce ne dați?

Ce bine dau pentru imaginea ministerului pe care cu mândrie îl conduceți imaginile cu pompieri cu fața plină de funingine sau cu țurțuri pe caschetă, v-ați gândit oare cât muncesc acești oameni într-un an? V-ați gândit vreodată că acești oameni lucrează până spre 400 de ore suplimentare într-un an și nu le sunt plătite decât vreo 100, și acelea cu chiu cu vai?

Doamnă ministru, sunt oameni, au și ei dureri, au și ei rate de plătit, au boli, unele profesionale care îi seceră la locul de muncă sau imediat ce ies la pensie, au copii care cresc și pe care atunci când îi strâng la piept nu știu dacă nu cumva o fac pentru ultima dată.

Doamnă ministru, pompierii au fost în ultimii ani bătaia de joc a celor care i-au condus și care au fost de acord, de dragul unei funcții să admită că totul merge bine fără să aibă curajul să vă spună durerile a zeci de mii de oameni. Nu nemulțumiri. Dureri. Dureri pe care nici Domnia voastră și nici alți miniștri de resort nu ați vrut să le auziți.

Într-un final, apare în presă, prezentat chiar de colegii din IGSU, un fenomen care macină Arma de multă vreme: lipsa de personal. Finalul acesta înseamnă că au ajuns la concluzia că e prea riscant să își asume în continuare lipsa de personal de dragul unei funcții sau pentru bunul mers al conceptului SMURD.

Dar, doamnă ministru, oamenii de pe intervenție sunt epuizați de multă vreme. Vorbim despre situații în care mașinile de intervenție ruginesc în curte pentru că nu pot fi încadrate. Când au fost achiziționate s-a gândit cineva că suntem prea puțini? I-a păsat cuiva?

Doamnă ministru, nu diversitatea misiunilor omoară un pompier militar, ci umilința la care e supus. Când m-am angajat militar pompier, "Biblia" noastră a fost Statutul Cadrelor militare, legea care definea esența noastră, completată de Legea Corpului Pompierilor Militari, ambele, acte normative la redactarea cărora au participat militari profesioniști, oameni care știau cu ce se mănâncă meseria aceasta.

Fiul lui Dancila a dat BAC-ul la Grup Scolar Videle! Ce nota a putut sa ia...

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI