La fel ca astăzi, și acum un veac, banala mască cu care medicii sunt învățați din studenție era considerată un atentat grav la fel de fel de cuceriri ale umanității, și la fel, a n-o purta era pentru unele categorii simbolul neatârnării. Tot ca și astăzi, cei mai șerlocholmși dintre pământeni se prinseseră că boala era plecată din laboratoare, pe atunci, cele ale Germaniei, care pierdea un război, Primul Mondial, și astfel se răzbuna laș. Sună cunoscut? Sună!

Vrând-nevrând, mai toată lumea a aflat că în anul 1918 omenirea a trecut printr-o grea încercare: Pandemia generată de răspândirea unui virus nenorocit, care a secerat între 50 și 100 de milioane de vieți omenești. Primele cazuri de infectare cu virusul Gripei Spaniole au fost înregistrate la o bază militară din Kansas, în primăvara anului 1918. Cu o viteză amețitoare, care a paralizat practic sistemul medical, boala s-a răspândit de-a lungul și de-a latul SUA și mari orașe au fost carantinate. Apoi, blestemul a traversat oceanele și a lovit toate continentele. În Europa și SUA boala a făcut cele mai mari ravagii.

Dacă în Europa, continent devastat de Primul Război, nu se poate vorbi despre acțiuni coerente de combatere a propagării flagelului, în Statele Unite măsurile au fost identice cu cele luate de omenire o sută de ani mai târziu, adică astăzi. Școlile și bisericile s-au închis, contactele umane s-au rărit, a apărut și atunci, ca și acum, ceea ce se numește deprimant „distanțare socială”, oamenii nu-și mai strângeau mâinile, nu se mai îmbrățișau și, peste toate, dacă la primul val cei mai informați și mai precauți au adoptat voluntar masca, de la valul al doilea, ea a devenit obligatorie.

Așadar, bisericile au fost închise multe luni, școlile la fel, portul măștilor a fost decis pe cale guvernamentală, impusă sub amenințarea unei amenzi de 5 dolari, echivalentul a 100 dolari din zilele noastre. În timpul celui de-al doilea val, cel întors din Europa la finele anului 1918, odată cu soldații americani demobilizați, cel care a făcut și cele mai multe victime, a apărut Liga anti-mască. Prin acțiuni în instanțe, Liga a reușit eliminarea obligativității portului măștii. Valul de morți cărora tâmplarii și groparii nu-i mai făceau față a dus însă la reintroducerea măsurii, la începutul lui 1919.

Cu toate astea, deși gravitatea Gripei Spaniole a fost incomparabil mai mare decât cea a Covid-19, omenirea a trecut cu bine de dramatica încercare, în care au murit mai mulți oameni decât în cele două conflagrații mondiale la un loc. Generația școlarilor americani din acea perioadă a fost capabilă să învingă mai târziu nazismul, să reconstruiască țări puse la pământ de război, să trimită primul om pe Lună și să ducă greul Războiului Rece.

Purtatul măștii n-a tâmpit deci pe nimeni, drepturile și libertățile cetățenești nu au avut nimic de suferit, ba chiar dimpotrivă, după dispariția pericolului au înflorit în perioadele interbelică și mai cu seamă în cea postbelică, iar „botnița” nu s-a transformat deloc într-o lesă orwelliană.

Se spune că oamenii deștepți învață din experiența altora, în vreme ce proștii nu o înțeleg nici pe a lor. Ce, nu este o observație potrivită la temă? Ba, este!