Invitatii EVZ
Scoaterea USR din guvern, strategia lui Grindeanu de a îndulci cedările PSD la guvernare
Din cuprinsul articolului
Refuzul ușor politicianist al USR de a participa la funeraliile lui Ion Iliescu oferă lui Sorin Grindeanu o oportunitate pentru consolidarea PSD în coaliție.
PSD - un partid „liniștit” la guvernare, dar cam confuz
Lipsa unui proiect pentru viitorul PSD după campaniile electorale pierdute, nu este o observație nouă. PSD este reactiv, din criză în criză: și penultima discuție, despre programul Anghel Saligny arată la fel, că PSD s-a trezit când era să rămână fără finanțări pentru proiectele locale.
Adrian Năstase atenționează asupra derivei interne într-un comentariu de astăzi, în care sugerează ieșirea de la guvernare după comportamentul USR: "m-am întrebat unde au fost, în aceste zile, miile de miniștri, secretari de stat, șefi de agenții, aleși locali, parlamentari, europarlamentari ai PSD". Este adevărat că absența cadrelor din momentele decisive indică și o lipsa de direcție internă, dar și inerția de partid „liniștit” la guvernare. Vasile Dâncu avertizează și el că lipsește o direcție pe termen lung: "PSD acum, probabil, corespunde unui orizont de așteptare, dar nu este cel care să ne împingă în viitor."
PSD negociază cu USR contribuția la stabilitatea guvernamentală
PSD, deși este cel mai mare partid din coaliție, trebuie să împartă puterea cu USR cu doar 12%. Presa a preluat pe larg informațiile G4Media că tensiunile cu USR, ar viza de fapt cedarea unor posturi de prefecți și controlul asupra a zeci de agenții guvernamentale către USR, conform protocolului coaliției care prevede 20% din aceste funcții pentru partidul lui Dominic Fritz.
Pentru Sorin Grindeanu, atacul la USR este o oportunitate de scutura puțin Coaliția și de pune USR la locul său. Ideea "acaparării puterii de către USR" pare exagerată, dar nu este neapărat doar un narativ PSD-ist. USR are sprijinul președintelui Nicușor Dan, are o înțelegere funcțională cu premierul Ilie Bolojan, iar contrele cu PSD fac parte din povestea fondatoare a useriștilor. Toate bune, dar împărțirea puterii se pare că trebuie să țină cont și de contribuția la stabilitatea guvernamentală.
Până să găsească o „viziune pentru PSD”, Sorin Grindeanu trebuie să se descurce cu jocurile interne, din partid
În actuala conducere interimară a PSD, Sorin Grindeanu este înconjorat de lideri experimentați și care fiecare controlează părți dintr-un partid mare, ca PSD, în care fiecare grup are interesele sale de putere. Pentru consolidarea sa internă și pregătirea congresului, lui Sorin Grindeanu îi folosește să mobilizeze partidul în jurul unei idei ca lupta cu USR; la fel, îi este util și prezența la guvernare.
Mulți își pun întrebări despre ce va fi cu PSD pe termen mai lung, cum va simți publicul de exemplu, creșterile de prețuri, în această toamnă? Cum observa Adrian Năstase, "unii primari, unii șefi de instituții ar dori poate continuarea compromisurilor și anunțarea, în continuare, a unor avertismente serioase. Până când? Până când partidul va ajunge la 10%?" Întrebarea lui Năstase este retorică. Deocamdată, cel puțin, erodarea electorală pare un argument pe care fiecare îl folosește cum îi convine, PSD este când la spre 20-22%, când este la 15-17%. Perspectiva de fi în procentul de la parlamentare, nu este atât de pesimistă, PSD a văzut mai rele.
O tactică de moment pentru o criză de idei cronică a PSD
Scoaterea USR de la guvernare - sau cel puțin amenințarea cu această scoatere – este deci o tactică pentru consolidarea poziției PSD pe termen scurt. Pe termen lung, este mai complicat.
Și din dezbaterea despre moartea lui Ion Iliescu, PSD s-a văzut, prin contrast cu perioada în care era un motor al transformării României – spre accederea în NATO și aderarea la UE – ca un partid lipsit astăzi de lideri cu viziune strategică; capacitatea de a guverna eficient – acea competență tehnică și administrativă recunoscută în epoca guvernării Năstase; și de convingeri ideologice clare – valorile de care îl defineau pe fondatorul său, Ion Iliescu.
Este adevărat: și publicul s-a schimbat mult, negativitatea generală acoperă aproape orice proiect pozitiv, iar în epoca „adevărurilor subiective” pe care o trăim, tactica politică acoperă uneori lipsa unei strategii.
