„Absenteismul nerecunoscut” este cheia prin care Le Pen, lidera Frontului Naţional, să producă o nouă surpriză la alegerile din 7 mai.

Serge Galam este cercetător la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Paris şi la Centrul de Studii Politice de la Sciencw-Po, specialist într-un domeniu revoluţionar, „sociofizica”.

A prezis victoria lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale din Statele Unite, Brexitul sau înfrângerea lui Alain Juppé din alegerile preliminare ale Dreptei franceze.

Precizând că studiile sale avangardiste „sunt încă în stadiul de cercetare” şi, prin urmare, „nu sunt încă validate ştiinţific”, Galam susţine că poate anticipa dinamicile electorale „încercând să descopere legile interacţiunilor dintre indivizi care fac ca opiniile să evolueze într-un sens sau în altul”.

Serge Galam a aplicat modelul său la primul tur al prezidenţialelor din Franţa, iar concluziile le-a explicat într-un interviu pentru L’Express.

După primul tur, Emmanuel Macron pare marele favorit al alegerilor. El se află în frunte şi beneficiază de cea mai mare intenţie de vot din partea electoratului candidaţilor necalificaţi în turul II. Sunteţi de acord cu această opinie?

Atunci când aplic modelul meu de dinamică a opiniilor în cazul Le Pen – Macron, obţin şi eu aceeaşi concluzie ca toate institutele de sondaj: Marine Le Pen pierde alegerile. Din punct de vedere al evoluţiilor intenţiilor de vot, ea nu poate depăşi pragul de 50% necesar pentru victorie.

Există în Franţa peste 50% din alegători care refuză categoric să voteze cu Frontul Naţional. În cazul existenţei unui candidat al FN, ei votează împotrivă, deci pentru celălalt candidat. Ceea ce explică de ce Le Pen ar pierde alegerile.

Atâta doar că, pentru prima dată, candidatul alternativ, Emmanuel Macron – dar s-ar fi petrecut acelaşi proces dacă ar fi fost Fillon sau Mélenchon – îi împinge pe alegătorii sincer anti-FN într-o dilemă personală, politică şi etică extrem de dificilă. Ei au o repulsie pentru Frontul Naţional dar şi o aversiune puternică faţă de Macron şi politica sa. Deci pentru a face un front comun împotriva Frontului Naţional trebuie să înghită o pastilă foarte amară.

De aceea, o ipoteză foarte plauzibilă arată că în ziua votului orice scuză va fi bună pentru a „uita” să voteze. Am putea deci avea un absenteism nemărturisit.

Cum nu putem evalua câte persoane vor refuza să înghită pastila amară, putem formula un enunţ de fizician cu o formulă matematică.

Cum aşa?

Dacă luăm un nivel de intenţie de vot pentru Marine Le Pen şi o estimare de participare în favoarea ei, putem calcula o valoare critică de participare pentru Macron sub care el pierde alegerile.

Să luăm două exemple: Dacă Marine Le Pen are 42% intenţii de vot şi dacă 90% din persoanele care spun că vor să voteze cu ea o şi fac, atunci ea va câştiga dacă mai puţin de 65,17% dintre alegătorii declaraţi pentru Macron votează efectiv pentru el. Dacă numai 65% dintre ei votează pentru Macron, atunci Le Pen câştigă alegerile cu 50,07%.

Să admitem că este puţin probabil, din cauza diferenţei de participare de 25%.

Să luăm alt exemplu: Dacă Marine Le Pen, cu 44% intenţii de vot, beneficiază de o participare de 90%, atunci pragul critic pentru Macron urcă la 70,1%. Ceea ce înseamnă că dacă „doar” 70% dintre cei care spun că vor să voteze pentru el o vor face efectiv, atunci Le Pen este aleasă cu 50,25% din voturi.

De data aceasta, diferenţa de participare la vot nu mai este decât de 20%.

Cu cât intenţiile de vot pentru Marine Le Pen sunt mai ridicate, cu atât pragul de participare necesar pentru Macron creşte. Şi creşte într-un mod ne-liniar: în exemplele noastre, 2% intenţii de vot în plus pentru Le Pen fac să urce cu 5% participarea necesară pentru Macron.

Din aceste calcule trageţi concluzia că victoria lui Marine Le Pen este posibilă?

Da. Afirm că este posibilă, deoarece vorbim de ipoteze rezonabile.

Consideraţi că refuzul lui Jean-Luc Mélenchon de a da un consemn de vot pentru susţinătorii săi poate fi un element determinant?

Da. Există o abţinere „nemărturisită”, după cum exista, la începutul existenţei Frontului Naţional, un vot pro-FN „ruşinos”. Însă costul său psihologic este mai mic, căci există o mare diferenţă între a se abţine şi a vota pentru Marine Le Pen, chiar dacă abţinerea favorizează alegerea ei.

Faptul că Mélenchon nu a dat un consemn de vot – sau în orice caz, că i-au trebuit mai multe zile pentru a o face – face să dispară un tabu. Marţi a apărut un haştag #sansmoile7mai (fără mine pe 7 mai) care conferă ipotezei abţinerii de la vot un soclu cu o importantă soliditate.

Cum poate Marine Le Pen să transforme aceasta într-un avantaj strategic?

Ea are un dublu interes: ca alegătorii să voteze pentru ea, bineînţeles, dar şi ca aceia care nu o fac să se abţină de la vot. Ea trebuie să acţioneze pentru a mări dilema de a-l vota pe Macron şi dimensiunile pilulei amare pe care adversarii ei trebuie s-o înghită. Are deci interesul să sporească aversiunea faţă de Macron.