În Franţa continuă scandalul hormonilor de creştere extraşi din glandele hipofize prelevate din cadavre, tratament care a ucis 111 persoane. Procesul nu a scos încă la iveală posibile conexiuni româneşti în acest caz.

Procesul deschis împotriva a şapte foşti medici şi farmacişti acuzaţi de neglijenţă, inducere în eroare, imprudenţă şi ucidere din culpă pentru că au provocat moartea a 111 persoane afectate de maladia Creutzfeldt-Jakob nu a relevat, deocamdată, posibile legături cu România ale acestui scandal. Filiera românească Agenţia bulgară de presă Focus a anunţat în această săptămână că peste 100 de persoane au murit în Franţa după ce în anii ’80 au fost injectaţi cu hormoni de creştere extraşi din glande hipofize provenind de la cadavre din România, Bulgaria şi Ungaria. Profesorul Vladimir Beliş a declarat pentru „Evenimentul zilei“ că sute de glande hipofize au fost prelevate în anii ’70 de la cadavrele aflate la Institutul de Medicină Legală, dar nu ştie care era destinaţia lor.

Medicul Mihail Coculescu a afirmat că părinţii copiilor care aveau nevoie de hormoni de creştere aduceau la Institutul C.I. Parhon hipofizele primite de la IML, pentru a fi prelucrate. La Paris, însă, procesul hormonilor de creştere care au ucis 111 persoane afectate de nanism în copilărie s-a concentrat în această săptămână pe audierea responsabililor care au dezvoltat sistemul de prelevare şi prelucrare a glandelor hipofize. În ajutorul copiilor

„Nu eram nişte aventurieri!“. Cu aceste cuvinte s-a apărat profesorul Jean-Claude Job, principalul acuzat în procesul hormonilor de creştere. În depoziţia sa, el a apărat cu vehemenţă acţiunea asociaţiei France Hypophyse în favoarea copiilor care sufereau de nanism. Potrivit agenţiei France Presse, Job a prezidat multă vreme asociaţia para-administrativă France Hypophyse, căreia statul francez i-a încredinţat monopolul colectării şi distribuirii hormonilor de creştere, obţinuţi până în 1988 din glande hipofize prelevate de la cadavre.

Astăzi, profesorul care a coordonat programul hipofizei soldat cu un rezultat dezastruos nu se lasă împovărat de cei 85 de ani împliniţi, chiar dacă abia mai aude şi e nevoit să se apropie de cei care i se adresează pentru a înţelege ce i se spune. Însă memoria lui e intactă. El a povestit instanţei că, la sfârşitul anilor ’60, SUA şi Marea Britanie puseseră de zece ani în aplicare un sistem de tratament cu hormoni de creştere, atunci când Franţa a decis să dezvolte un program asemănător.

„Farmacia centrală încerca să achiziţioneze hormoni de creştere din laboratoarele străine, dar acestea livrau cantităţi insuficiente. Nu ne ajungeau să tratăm nici 10% dintre copii“, a explicat Job. El a spus că tratamentul era foarte rar şi extrem de scump, iar sistemul nu era bine organizat. Profesorul susţine că France Hypophyse nu a câştigat niciodată bani din vânzarea hipofizelor. „Nu ne-am băgat în aşa ceva fără motiv. Motivul nostru era legat de copiii prea mici, care sufereau mult şi de părinţii lor. Vroiau să se facă piloţi, stewardese sau dansatori şi nu puteau“, a explicat el. „Ne-am luat cele mai mari precauţii“, insistă medicul, care îşi susţine nevinovăţia. Tratament fără autorizaţie

Ce nu a reuşit Job să explice este de ce hormonul de creştere nu a primit niciodată autorizaţia de comercializare pe piaţă, procedură obligatorie pentru medicamente. În timp ce pediatrul e acuzat că a înşelat încrederea familiilor, ascunzându-le riscul contractării maladiei Creutzfeldt-Jakob, o altă martoră în proces, sora Marie-Bernard, îşi aminteşte că Jean-Claude Job a explicat foarte clar lucrurile după primul deces înregistrat în SUA, la sfârşitul anului 1984.

„Erau multe familii de faţă, dar acestea au ales să continue“, a arătat ea. În replică, avocatul Bernard Fau, apărătorul părţilor civile constituite în acest proces, a spus că „nicio familie prezentă aici nu a asistat la acea discuţie“. Marie-Bernard a insistat că întrevederea a avut loc în faţa unei săli pline şi că ea şi-a luat notiţe, pe care le-a rătăcit ulterior. Jean Langlois, preşedintele interimar al Consiliului ordinului medicilor din Paris, a arătat că maladia Creutzfeldt- Jakob a devenit cunoscută în Franţa abia la sfârşitul anilor ’90. MĂRTURII

În apărarea medicului temerar Jeanine Chicot, soră a unui ordin de maici, nu are nici măcar un metru şi jumătate înălţime. Astăzi în vârstă de 76 de ani, ea nu ajunge la bara din sala de judecată a tribunalului corecţional din Paris pentru a depune mărturie. Depoziţia sa a fost favorabilă profesorului Job. „Toată viaţa am suferit din cauza înălţimii mici. Mereu am fost considerată o persoană inferioară.“ Ea a explicat că profesorul injecta hormonii de creştere doar după examinări aprofundate: „Nu ne-a dat niciodată hormoni de la prima consultaţie, mai întâi se sfătuia cu familia.“ Amintiri dureroase Réjane Riou, profesoară de biologie pensionată, este mama unuia dintre cei 11 pacienţi care au căzut victime ale maladiei Creutzfeldt- Jakob după un tratament cu hormoni de origine umană. La şase ani, fiul ei măsura doar 85 de centimetri. „Când avea această înălţime, nu putea să se aşeze normal pe un scaun, trebuia să se urce pe el“, a spus ea, citată de cotidianul „Le Monde“. Cu timpul, copilul ei a ajuns în ultimul rând al clasei, a fost mereu ironizat şi discriminat. Graţie tratamentului, a ajuns la nesperata înălţime de 1,62, ceea ce i-a permis să-şi continuie studiile şi să devină inginer. A murit la 23 de ani. „Dar fără acest tratament, ce viaţă ar fi avut?“, se întreabă Réjane Riou. AFECŢIUNE Creutzfeldt-Jakob, o boală cu multe necunoscute > 111 persoane au contractat boala Creutzfeldt- Jakob după ce au fost injectate cu hormoni preluaţi din glanda hipofiză. Situată la baza creierului, hipofiza controlează funcţiile tuturor celorlalte glande endocrine.

> În medie, maladia rară Creutzfeldt-Jakob afectează o persoană dintr-un milion pe an. În Statele Unite se înregistrează anual 250-300 de cazuri noi. Cifra a fost, însă, contestată, deoarece boala este greu de diagnosticat.

> Potrivit BBC Health, primele simptome ale bolii sunt pierderea memoriei, schimbări de comportament şi depresie. Moartea survine de obicei într-un interval cuprins între şase luni şi un an.

> Boala afectează cel mai adesea persoane de peste 55 de ani, dar au existat şi cazuri de persoane mai tinere care au contractat boala, relevă BBC. Peste 85% din cazuri nu au o cauză clară.

ÎN FRANŢA. 111 persoane au contractat boala Creutzfeldt-Jakob după ce au fost injectate cu hormoni preluaţi din glanda hipofiză