Se acumulează faptele și scandalurile de spionaj, malversațiuni și operațiuni de influență politică ilegitime și ilegale ale Rusiei lui Vladimir Putin împotriva lumii libere și a intereselor Occidentului, de bine ce Președintele Trump a aplicat cu stângăcie o abordare ce se dorea diplomatică, protejând discuția cu Vladimir Putin de contondențele faptelor sale și de evidența crimelor serviciilor de informații ruse.
Mai nou, scandalul de spionaj și interferență a venit pe linia Atena-Moscova, altfel o componentă extrem de importantă a relațiilor Rusiei cu statele membre ale UE și NATO, Grecia fiind unul din statele cele mai anti-americane prin structură și cu un guvern anarhist de stânga al Syriza, combinat cu ultranaționaliștii din Zorii Aurii, altfel complet refractar relației cu Washingtonul.
Din nou, ținta Rusiei lui Putin sunt interesele fundamentale ale NATO, respectiv acelea de a închide gaura neagră a spațiului balcanic, acolo unde se mențin încă state care nu sunt membre ale NATO și UE, în spatele României. Și dacă Serbia are nivelul strategic și organizațional de a dobândi Membership Action Plan – dar nu și-l dorește, existând încă rănile și frustrările războiului din Kosovo, 1999 – Bosnia și Herzegovina e departe de a fi, ajuns la un status convenabil unui asemenea pas, odată ce abia a obținut statutul unui ministrul al Apărării Naționale, chiar dacă are limitări majore în a conduce armata unificată și nu prea calcă în Republica Sîrbska, iar proprietățile armatei naționale nu sunt clarificate pe deplin.
În schimb, Macedonia este un stat care a fost invitat în NATO încă de la summitul de la București, din 2008, și unicul blocaj a venit de la numele său, atunci când Grecia a blocat acest pas prin veto. Summitul NATO de la Bruxelles, 10 ani după, a fost și cel care a deschis ușa Macedoniei care este invitată în Alianță imediat ce validează acordul semnat cu Grecia privind numele său, Macedonia de Nord. Ei bine, aici și-au băgat rușii coada, pentru a bloca acordul.
Și nu e vorba despre niște intermediari, voluntari, mercenari ca în cazul tentativei de atentat din Muntenegru, înainte de accederea efectivă a micului stat în Alianță, atunci când premierul urma să fie asasinat în ziua alegerilor generale de grupări naționaliste sârbe conduse de o echipă operativă a GRU, serviciile militare ruse. Atunci eșecul a fost usturător, mai ales că ținta secundară era chiar pe atunci premierul, actualul președinte al Serbiei, Alexandr Vucici. Acum e vorba despre personal acoperit sub protecție diplomatică în cadrul misiunii ruse la Atena.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a fost nevoit să-și anuleze vizita oficială la Atena după expulzarea celor doi pretinși diplomați, acuzați de încercarea de a susține și incita opoziția greacă să dărâme guvernul și să distrugă acordul între Grecia și Macedonia privind numele statului cu capitala la Skopje. Guvernul a rezistat moțiunii de cenzură, chiar dacă un deputat naționalist a părăsit intempestiv fragila majoritate. La 11 iulie a fost semnat acordul oficial pentru noul nume, Macedonia de Nord, care urmează să fie supus unui referendum în Macedonia și să fie ratificat în Parlament. În afara expulzărilor celor doi diplomați, oficialii greci au mai blocat accesul în țară a încă doi alți cetățeni ruși neprecizați în legătură cu aceste acțiuni din cauza „dovezilor irefutabile” ale implicării lor și a Rusiei, care s-a amestecat și dorește să strice acordul la care s-a ajuns cu Macedonia. Anularea vizitei lui Lavrov în aceste condiții, săptămâna trecută, a fost implicită, ea devenind “irelevantă” în noile condiții, potrivit ambasadorului rus la Atena, Andrei Maslov.
Evident, ținta actuală a Rusiei lui Putin devine Macedonia direct, respectiv opoziția urmează a fi incitată și susținută pentru a fi dirijat în sensul dorit de Moscova rezultatul la referendum. O intensă și masivă campanie de război informațional a fost declanșată pentru a schimba decizia din referendumul de la sfârșitul anului pentru stabilirea numelui de Macedonia de Nord care rezultă din acordul cu Grecia. Deja o campanie similară făcuse titluri de prim-plan în Grecia, cu aceeași ocazie, în perspectiva moțiunii de cenzură ratată.
Rusia a încercat tot timpul să utilizeze relațiile ortodoxe creștine tradiționale între cele două state, încercând să potențeze puternica Biserică Ortodoxă Greacă în acest sens dar și gruparea tradițională a Sfinților Părinți din mănăstirile atonite. Însă cel mai mare eșec a venit de la Syriza, partidul anarhist de extremă stângă, care a răsturnat partidele tradiționale și majoritățile cunoscute și a preluat puterea, după lupte de stradă, spargeri și incendieri de magazine, luarea cu asalt a Parlamentului, pentru ca ulterior să scape de radicalii lui Varufakis, iar exercițiul guvernării să transforme gruparea lui Tsipras într-un partid clasic, preocupat de administrarea treburilor zilnice ale țării și reușind ieșirea din impasul încetării de plăți. Ba chiar confruntându-se cu bătălia și asalturile anarhiste ale străzii, de data asta împotriva propriului guvern al stângii anarhiste, după ideologia inițială a Syriza.
Acesta a fost cel mai important instrument pierdut de către Moscova pentru a manevra politicile Atenei, chiar dacă relația cu creștinismul ortodox rămâne o problemă majoră a Greciei.