Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan au trăit în timpul împăratului Diocleţian (secolul al IV-lea). Sunt numiţi doctori fără de arginţi deoarece îi îngrijeau pe cei bolnavi fără să primească vreo răsplată.

Cei doi Sfinţi Mucenici au suferit moarte martirică în oraşul Canope (lângă Alexandria – Egipt) şi sunt pomeniţi de Biserica Ortodoxă la data de 31 ianuarie.

Trupurile lor au fost îngropate în taină de creştinii din Canope şi au stat aşa până în vremea împăratului Arcadius (395-408) şi a patriarhului Teofil al Alexandriei, când au fost descoperite.

Sfintele lor moaşte au fost aduse în Manufin, o cetate egipteană cu multe temple păgâne, unde s-a construit o biserică în numele Sfinţilor Chir şi Ioan, de către patriarhul Alexandriei, Sfântul Chiril. Acolo mulţi creştini s-au învrednicit de tămăduiri prin rugăciunile înălţate lângă racla lor.

Potrivit crestinortodox.ro, Cetatea Manufin era idolatra și mulți demoni stăpâneau în ea. Patriarhul Teofil al Alexandriei (385-412) a încercat să le îndepărteze, însă nu a reușit. Următorul patriarh, Chiril al Alexandriei (412-444), s-a rugat și el lui Dumnezeu să nimicească necurăția idolatra ce stăpânea cetatea Manutin și unde puterea demonilor domnea absolut. Atunci înaintea Patriarhului Chiril s-a înfățișat un înger al Domnului care i-a descoperit că diavolii nu vor putea fi surpați, decât prin aducerea moaștelor sfinților Mucenici Chir și loan.

Sfântul Chiril a făcut ascultare și a adus în Manutin moaștele Sfinților Chir și Ioan, zidand acolo o biserică în numele lor. Din momentul în care moaștele au fost aduse în Manutin, duhurile necurate au fost gonite, iar locul a devenit izvor de tămăduiri.

Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Chir şi Ioan şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 5-lea:

Sălăşluindu-se darul Treimii în inimile voastre cele curate, Preafericiţilor Chir şi Ioan, v-aţi arătat înfricoşători izgonitori ai duhurilor celor necurate; şi aţi fost tămăduitori ai neputinţelor, nu numai ai celor descoperite, ci şi ai celor ascunse. Drept aceea, îndrăzneală având către Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, prin rugăciunile voastre, cele neîncetate, tămăduiţi patimile noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stăpânire asupra înşelăciunii ai luat, Fericite Chir, având împreună pătimitor al ostenelilor pe măritul Mucenic Ioan. Pentru aceasta, împreună vă îndulciţi de cea mai aleasă desfătare în ceruri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ascultare duhovnicească încingându-te, Sfinte Chir Prea­cinstite şi părăsind oştirea pământească, vrednicule de laudă, Sfinte Ioan, aţi ridicat împotriva demonilor semne de biruinţă, de la Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Femeile îndumnezeite râvnind la fapta cea bună a Sfinte Tecla, cucernic s-au îmbrăcat în veşmântul fecioriei, cel asemenea cu îngerii; şi de dragostea muceniciei, în vederea luptelor, s-au pregătit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Din tine, Preacurată, cea Plină de har, ne-a Răsărit nouă Soarele dreptăţii, Hristos; şi a luminat pe cei ce şedeau înainte întru cele mai întărite închisori ale întunericului.

Cântarea a 2-a. Irmos: Se veseleşte de Tine…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii cei prealăudaţi, cu trupul cel neputincios, împuterniciţi de Patimile lui Hristos, au biruit pe ucigaşul de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicii lui Hristos primind chinurile trupeşti, se bucurau duhovniceşte, de Desfătarea Cea Nepieritoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Crucea, slăbiciunea firii femeieşti s-a întărit; drept aceea bărbăteşte a pus pe fugă pe vrăjmaşul balaur.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Numai tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut celor de pe pământ Mijlocitoare a bunătăţilor celor mai presus de fire. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te!

 

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE