Şi-a dat însă sufletul său în mâinile lui Dumnezeu înainte de a fi lovit cu sabia, iar ostașii însărcinați cu execuția au spus că acesta a murit fără tăiere de sabie.
Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Hristos și pe îngerii săi. Sfântul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, că acel loc să nu sufere niciodată de foame și de boli. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat.
Capul Sfântului Haralambie se păstrează la Mănăstrirea Sfântul Ștefan din Meteora. În biserica Mănăstirii Miclauseni, din Iași, se află moaștele a treizeci de sfinți, printre care și ale Sfântului Haralambie. Părticele din moaștele sale sunt prezente la Mănăstirea Râșcă, la Catedrala episcopală din Galați, la bisericile Sfântul Dumitru (Poștă), Sfinții Arhangheli (Oțelari), Sfântul Stelian (Lucaci) din București.
Sfântul Haralambie este cunoscut ca fiind apărător de ciumă și de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!“.
Ne puteți urmări și pe Google News
Tradiții și obiceiuri
Recomandările noastre
