Înălțarea Sfintei Cruci a oferit prilejul credincioșilor să asculte cuvântul Patriarhului Daniel.

Semnul Sfintei Cruci nu este doar o podoabă în Biserică, ci este semnul iubirii lui Hristos faţă de noi oamenii, iar rugăciunea stăruitoare ne dă putere să ne purtăm crucea vieţii noastre, a afirmat joi, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel. 

"Semnul Sfintei Cruci nu este doar o podoabă în Biserică, ci este semnul iubirii lui Hristos faţă de noi oamenii care ne cheamă la iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. E semnul Iubirii Lui, care ne cheamă şi pe noi să iubim pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune", a spus patriarhul în predica la Sfânta Liturghie oficiată la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. 

Întâistătătorul BOR a explicat că, ori de câte ori trecem prin încercări, ne rugăm la Sfânta Cruce, care este "nedespărţită de Hristos", demers care "ne dă putere să ne purtăm crucea vieţii noastre", menționează Agerpres 

"Ne dă putere să ne purtăm crucea vieţii noastre. Care Cruce? Crucea încercărilor, crucea ostenelilor, crucea dăruirii de sine pentru a ajuta pe semenii noştri, crucea părinţilor care cresc copii şi îi educă în credinţă, crucea soţilor, care, împreună, se ajută unu pe altul şi împreună lucrează faptele credinţei, crucea monahilor care se nevoiesc în post şi rugăciune, în pocăinţă, în dorinţa de a sfinţi viaţa, crucea celor care sunt bolnavi sau acasă, crucea celor care sunt singuri, crucea celor care sunt orfani, crucea celor săraci şi fără de adăpost şu crucea celor care nu primesc de la nimeni mângâiere decât de la Dumnezeu şi de la sfinţii lui. Crucea aceasta poate fi purtată mai uşor, dacă ne rugăm stăruitor Mântuitorului Iisus Hristos cel Răstignit şi Înviat ca să ne ajute în viaţă", a explicat Patriarhul. 

El a afirmat că pretutindeni semnul Sfintei Cruci aminteşte lumii de iubirea jertfelnică a Domnului Iisus Hristos pentru Mântuirea Oamenilor. 

"Vedem crucea pe catapeteasmă, sus, vedem crucea pe Sfânta Masă, vedem crucea pe steagurile sau prapurii bisericii, vedem crucea pe mormintele celor care au adormit în nădejdea Învierii şi a Vieţii celei de veci, ne însemnăm cu crucea dimineaţa şi seara, când ne trezim din somn şi când mergem la culcare, înainte şi după servirea mesei şi purtăm permanent la gât lănţişorul cu crucea de la botez. Pretutindeni semnul Sfintei Cruci aminteşte lumii de iubirea jertfelnică a Domnului Iisus Hristos pentru Mântuirea Oamenilor, pentru a ne dărui Viaţă Veşnică în pacea, lumina şi iubirea Preasfintei Treimi", a încheiat patriarhul Daniel. 

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a fost instituită de către Biserică în urma a două evenimente. 

Primul este aflarea Crucii de către pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos de către împărăteasa Elena, mama Sfântul Mare Împărat Constantin cel Mare (306-337), şi înălţarea ei solemnă în văzul poporului de patriarhul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335. 

Cea de-a doua întâmplare care a făcut ca această sărbătoare să se generalizeze a fost aducerea Sfintei Cruci de la perşi de însuşi împăratul Heraclius, care, la 14 septembrie 630, a aşezat-o în aceeaşi biserică. În 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol. 

De atunci, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, limitată până în acel an numai la Ierusalim, s-a extins treptat, în toată Biserica de Răsărit. În Biserica apuseană, sărbătoarea a fost introdusă de papa Serghie I (687-701), care era antiohian de origine. 

Spre deosebire de alte praznice împărăteşti, Înălţarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ne aduce aminte de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.