O prăpastie din ce în ce mai mare se cască între clasa politică și cetățeni. An de an, viiturile sau zăpezile aduc pe sticla televizoarelor spectacolul sărăciei care domnește în România rurală. Case din văiugă, ferestre pricăjite cu ochiuri triste de geam, lipsa dușumelelor, piese de mobilier uzate, pături și haine de-a valma băltind în apa care intră nestingherită în casele oamenilor. Privirile disperate ale acestor oameni, cărora apele le iau bruma de lucruri și animalele de pe lângă casă, sunt dovada eșecului politicienilor de a moderniza real România.
Dincolo de aceste imagini, care seamănă izbitor de la an la an, promiscuitatea politică s-a întins ca o plagă peste tot. Politicienii, indiferent de gașca din care fac parte, au un singur plan politic, în fapt fără culoare politică, și anume interesul personal și de gașcă. Migrațiile politice dintr-o parte în alta a spectrului sunt dictate de reglarea acestor interese care supraviețuiesc atâta timp cât sunt alimentate cu bani de la buget, cu sinecuri și protecție politică. Degradarea morală a clasei politice riscă să sufoce România.
”Rezultatele” clasei politice de altfel se reflectă într-un ultim studiu al Comisiei Europene care ne plasează drept țara cea mai săracă din Europa, cu cei mai mulți analfabeți, cu o infrastructură înapoiată, dar cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor. Fatalismul mioritic are nevoie de cât mai multe lăcașuri de cult unde să ne plângem de milă în timp ce țara se prăbușește în jurul nostru. Românii preferă să dea din mână a lehamite decât să ceară socoteală politicienilor pentru falimentul de țară.
Pe de altă parte, să ții o țară în sărăcie este și asta o strategie. Aceasta s-a perpetuat în timp și are ca sursă de inspirație diabolicele Directive NKVD din iunie 1947 când puterea sovietică și-a desăvârșit supremația în toate țările blocului comunist. Dacă ar fi să amintim de ”trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionare cu alimente a țării, astfel ca necesarul să fie acoperit prin import”. O altă directivă stipula că ”trebuie făcut totul ca hotărârile și ordinele – fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatori – să fie nepunctuale”. Sindicatele nu puteau ”exercita o influență asupra activității din uzină”, ci doar punerea în practica a unor hotărâri. Absurdul comunist așa cum era planificat de Beria și de întreg sistemul pare a fi încă sursa de inspirație pentru exponenții fostului regim a lui Ceaușescu care au știut încă din 1990 că doar perpetuând sistemul vor supraviețui și prospera. Astfel că putem recunoaște în directive precum ”punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată” sau ”trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Nu se admite funcționarea normală a aparatului birocratic” felul în care convertiții fostului regim comunist în marii politicieni actuali și acoliții lor au perpetuat un sistem oligarhic care pune frână dezvoltării reale a României, căpușând-o.
Ne puteți urmări și pe Google News
Asistăm și astăzi la felul în care PSD, prin vocea premierului, pune la cale o nouă politică de distrugere a Educației, domeniu care este sistematic pus pe butuci, iar Educația, ca și Sănătatea, sunt domenii de siguranță națională. Un popor căruia i se oferă o educație precară este un popor manipulabil. Una dintre directivele NKVD stipula că ”din școli elementare, de specialitate, dar mai ales din licee și facultăți trebuie să fie înlăturați profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile ocupate de oameni numiți de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru”. Directivele NKVD sunt precum un calc, chiar și după atâta timp.
Promiscuitatea politică a politicienilor este cu atât mai degradantă și condamnabilă cu cât, știind că sunt la butoane pentru interesul lor personal și nu pentru cel național, cultivă în partide, în administrația națională și locală, în relațiile instituționale servilismul, oportunismul, corupția, șantajul, imoralitatea, infracțiunea. O țară ținută în sărăcie, cu o educație precară, manipulată, condusă după bunul plac al sistemului politico-mafiot. Un sistem care a știe că atâta timp cât va perpetua sărăcia, care vine cu frica, cu umilința, spaima zilei de mâine, lipsa de mobilitate socială, va avea pe cine manipula și folosi. O astfel de țară își pierde busola morală, banalizează imoralitatea, iar patriotismul devine ridicol.
Imaginea unei case prăbușindu-se din cauza viiturilor, filmată de jurnaliștii aflați în județul Gorj, este imaginea unei clase politice care și-a bătut joc de o țară întreagă, este imaginea falimentului unei întregi clase politice. Dacă pui în oglindă România reală și bâlciul politic – începând cu lansarea candidaturii lui ponta (cu p de la plagiat) cu al său discurs pompos, de o înfiorătoare demagogie, amestecând naționalismul cu ortodoxia, populismul cu ura, sau trecutul congres al fuziunii PNL-PDL-FC unde nu a lipsit imnul ciuntit de numele ”Traian”, ridicolul război epistolar al lui MRU cu Elena Udrea și PMP, cearta continuă în zona partidelor de opoziție, ușurința cu care se schimbă brand-urile politice ca și cum ar fi simple obiecte de îmbrăcăminte, FC devenind PDL după ce doi ani de zile a cheltuit în van resursele membrilor de partid pentru o cauză pierdută, pentru un partid făcut din orgoliu – tot acest spectacol este imoral și cinic.
Premierul, în discursul său de lansare, a făcut apel la Dumnezeu care ar fi aranjat inundațiile doar pentru el, inundații în care niște amărâți de români și-au pierdut casele, unul a murit, altul e dat dispărut, și toate astea doar pentru o mise en scene a lansării sale oficiale în cursa pentru Cotroceni. Peste 5000 de oameni au aplaudat invocarea numelui Domnului de către un socialist de caviar. Derivă morală și de o parte și de alta. Cinismul și ușurința cu care se folosesc cuvintele în politica românească e un atac la adresa poporului român, a unui popor dezorientat, căpușat de o întreagă clasă politică, obosit de traiul prost, deziluzionat și scârbit de o clasă politică de degenerați. În cele din urmă cea mai josnică formă de campanie politică este invocarea lui Dumnezeu în spațiul pervertit al politicii românești. Ușurința cu care o fac politicienii e dovada culpei morale, a vanității, a inconștienței de sine. Cu toate acestea, atât premierul cât și alți politicieni care fac apel la divinitate nu au simțit fiorul pe care îl simte creștinul cu frica de Dumnezeu, sau măcar respect, iar pentru astfel de personaje, nimic nou sub soare, Iisus ar fi spus ”Mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu”. O clasă politică care nu oferă soluții, ci face apel la Dumnezeu și menține starea de sărăcie a unui întreg popor este o clasă politică în faliment moral.
Daniela Raţiu este jurnalist şi scriitor.
Recomandările noastre
