Doamna profesor universitar doctor Rodica Dinică, din cadrul Facultății de Ştiinţe şi Mediu, mi-a prezentat-o pe Anna, lăudând-o pentru abnegația sa.

Dascălul enunță, de la începutul conversaţiei noastre, două idei esențiale. În primul rând, i-a îndemnat mereu pe studenţii săi, cu care colaborează îndeaproape pentru tezele de Licenţă, dar şi cu cei din sfera doctorală, să fie inovativi. În al doilea rând, se referă la vasta lume a plantelor, pe care oamenii o cunosc încă foarte puţin. „Lumea e plină, și la ora actuală, chiar și de plante nedescoperite”.

Şi nu numai în privinţa acestora putem fi uimiţi. Cea mai bună pildă se găseşte între Galaţi şi Brăila şi se numeşte Lacul Sărat. „Este o minune de lac”, în privinţa efectelor benefice asupra pielii, dar şi a bolilor dermato-venerice.

Am de-a face cu alt destin în neobosite căutări, cu tot cu cercetările sale de la mijlocul anilor ‚90. Îmi atrage atenția că, spre deosebire de luciul acesta de apă, Techirghiolul e mai sărat. Deci nu e atât de sărat pe cât numele?! „Are o compoziţie chimică foarte complexă”, cu referire la varianta terapeutică brăileană.

Săpun turnat în forme de brioșe

A căutat posibilitatea obţinerii unui săpun în compoziţia căruia să fie şi nămolul din Lacul Sărat. Analizat microbiologic, sedimentul e liber de eventuale bacterii periculoase. Tehnica nu a fost uşoară. Transformat în pudră, proporția sa nedepășind 5%, în produsul finit. Din care mai fac parte uleiuri volatile extrase din plante. Operaţiune care se face în laboratoarele aceleiaşi facultăţi. Materia a fost turnată în forme de brioşe, cumpărate de la magazin, şi lăsată o lună la uscat. Rezultând, în 2015, nu mai puțin de 30 de feluri de săpun. Diferenţa între ele fiind legată de proporţia uleiurilor. De floarea soarelui, măsline, cocos, palmier, vanilie. Şi încă un ingredient important, cărbunele activ. Are, la rândul lui, rolul de a curăţa pielea de impurități.

Prototipul e premiat în 2016, întrun concurs de inventică al universității gălățene. „Am făcut numai 300 de bucăţi”, majoritatea oferite cadou pentru participanţii din întreaga lume, la un congres dedicat ştiinţelor. „Unii au crezut prima oară că sunt prăjituri”, îşi aminteşte, cu amuzament, cadrul didactic. Pe seama nămolului a fost obţinută şi o mască din argilă pentru hidratarea şi catifelarea tenului.

Actualmente e în lucru o teză de Doctorat care supune amplelor investigații nufărul din Delta Dunării, pentru calităţile lui antitumorale. Prea multe informaţii nu sunt scoase la lumina zilei. Până la obţinerea brevetului, și pentru săpun, şi pentru alte altele asemenea lui, drumul e lung. E acel „vârtej”, de care pomeneşte gazda, de birocraţie, de clarificări legislative, și, nu în ultimul rând, de interese, nu mereu la lumină, efectiv străine de lumea cercetătorilor.

Produs tartinabil pe bază de bob

Alt laborator. Din domeniul alimentar. Mă aflu în clădirea Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, în compania profesoarei Livia Pătraşcu. E şef de lucrări la Facultatea Transfrontalieră din Cahul, o extenise a universităţii gălăţene.

Mă invită în mijlocul agregatelor pătrăţoase şi pline de beculeţe, care la prima vedere nu spun nimic vizitatorului. Aparatul pentru determinarea conţinutului de grăsimi. Mai încolo, altul, care îţi arată dimensiunea particulelor din pudra uscată. Dincoace, un conglomerat metalic, dezvăluindu-ți calitatea fibrelor. „Acesta e un colorimetru”, adică îţi dai seama de culoarea probelor.

O văd cum se mişcă, dezinvoltă, în mijlocul tehnologiei. Se mai aşează din când în când la un calculator, să vadă nu ştiu ce statistici şi liniuţe. Abia o mai zăresc printre dulăpioarele cu sticluţe şi cutii. Pe urmă se duce la frigider şi scoate o cutiuţă. Mă serveşte cu pateu. Ceva făcut aici. Ca să respect denumirea, e „produs tartinabil vegetal pe bază de linte şi bob”. Livia mă anunţă că pe piaţă, de un an, e cel cu linte. O companie a preluat întocmai reţeta şi a pus-o pe banda de fabricaţie. „Avem o colaborare din 2017”, cu structura universitară, vrea să spună.

Primesc o linguriţă, desfac folia cutiei şi papilele gustative simt cu totul altceva decât pateul de pe piaţă. E foarte cremos, în primul rând, omogenizarea fiind dusă la parametri înalți. Simţi că îţi joacă în gură tot felul de arome, fără ca vreuna să fie deasupra celorlalte. E bun, îi zic.