Evenimentul Zilei > International > Şapte luni cu Saddam
Şapte luni cu Saddam

Şapte luni cu Saddam

Imaginaţi-vă că aţi sta zilnic în faţa lui Saddam Hussein, timp de aproape şapte luni. Încetul cu încetul îi veţi câştiga încrederea pentru a-i afla secretele. Veţi strânge toate informaţiile care vor fi folosite pentru a fi judecat şi executat.

Acesta a fost jobul agentului special FBI George Piro. El şi-a spus povestea într-o ediţie recentă a emisiunii „60 Minutes“ a postului american de televiziune CBS. După capturarea lui de către americani, Saddam s-a întâlnit zilnic cu un singur om, căruia îi spunea „Mister George“. Întrucât Saddam trebuia să fie judecat pentru crimele sale, CIA a cerut FBI să-l interogheze pe fostul dictator pentru a strânge probele necesare acuzării. Agenţia l-a desemnat pe George Piro, expert în contraterorism, să se ocupe de interogatorii. George Piro este expresia poveştii tipice a succesului american, relevă CBS.

S-a născut în Liban, dar familia sa a scăpat de războiul civil mutându-se în SUA pe când el avea 12 ani. După ce s-a înrolat în aviaţia militară, a devenit poliţist în California. A terminat colegiul la seral pentru a obţine diploma necesară pentru admiterea în FBI. Piro a ajuns agent abia după cinci ani. A fost trimis în Golf datorită arabei sale native şi pentru că Saddam ar fi fost mai dispus să vorbească în faţa unui tânăr cu trăsături arabe.

Dependenţa lui Saddam


George a fost ajutat de o echipă de experţi ai FBI şi CIA. Înainte de a da ochii cu Saddam, el a studiat viaţa dictatorului, pentru a determina dacă acesta e onest. A „mers“: la primul interogatoriu, pe 13 ianuarie 2004, Piro a amintit de patru cărţi despre Saddam şi a vorbit cu el despre istoria Irakului. Saddam, impresionat, i-a cerut să revină. Cu timpul, Piro l-a făcut dependent de el pe Saddam.

Cei doi au dezvoltat o relaţie bazată pe respect şi încredere. Îşi spuneau unul altuia „domnule“, dar apoi au ajuns să se tutuiască, spunându-ş i direct pe nume. „I-am spus că eu răspund pentru fiecare aspect din viaţa lui şi că, dacă are nevoie de ceva, trebuie să vorbească cu mine“, povesteşte agentul. Saddam scria zilnic poezii, dar „Mr. George“ controla creionul şi hârtia. Iar într-o celulă fără ferestre, tot „Mr. George“ hotăra când e zi sau noapte. Piro a declarat corespondentului Scott Pelley de la CBS că nu s-a folosit nicio tehnică de convingere, cum ar fi privarea de somn, căldura excesivă, frigul, zgomotele puternice sau simularea înecului, pentru a-l face pe temutul dictator să vorbească.
 
„E împotriva politicii FBI, întâi de toate. Şi nu ne-ar fi fost de folos cu unul ca el. Saddam a demonstrat clar că nu va răspunde la ameninţări“, explică agentul. „Şi atunci cum l-ai făcut să vorbească?“, l-a întrebat jurnalistul. „Cu timpul“, a răspuns Piro.

Trucuri de manipulare


Primul truc al agentului pentru a-l determina pe Saddam să coopereze a fost să-l facă să creadă că e mai puternic decât era în realitate. „Nu ştia că lucrez pentru FBI, nu ştia că sunt un agent obişnuit“, explică Piro.

De multe ori, el l-a făcut pe Saddam să creadă că îi raporta direct preşedintelui Bush, dar asta nu s-a întâmplat niciodată, asigură Piro. El a apelat la mai multe subterfugii psihologice pentru a-i sugera lui Saddam că numai „Mister George“ poate decide cum va fi receptată imaginea sa în afara celulei în care îşi ducea zilele. Piro l-a pus să stea cu spatele spre perete în camera de interogare, iar el stătea în faţa uşii, ca o barieră între Saddam şi libertate.

Luni de zile, agentul l-a manipulat pe Saddam, creând o relaţie bazată pe dependenţă, încredere şi emoţie. Piro alterna între gesturi de îngăduinţă şi provocare. „Trebuia să-i provoc diferite emoţii. Fericire, furie, tristeţe. Când cineva trece prin aceste stări nu se mai poate controla şi e mai vulnerabil la interogatoriu“. Piro îşi aminteşte că se putea citi furia pe chipul lui Saddam atunci când i-a arătat imagini cu dărâmarea statuilor sale. „Încerca să nu se uite. Era mai furios ca niciodată, se înroşise rău la faţă. Iar vocea i s-a schimbat. Avea multă ură în ochi“, povesteşte Piro.


Cadoul FBI de ziua
dictatorului

Aflarea secretelor lui Saddam depindea de construirea cu răbdare a încrederii între deţinut şi anchetatorul său. George a folosit chiar şi ziua fostului dictator pentru a crea o punte de legătură către el. „În 2004, nimeni nu aniversa ziua lui de naştere, pe 28 aprilie. Aşa că singurii cărora le-a păsat am fost noi. I-am dat câteva prăjituri, şi noi, cei de la FBI, i-am aniversat ziua“, îşi aminteşte agentul.
 
Prăjiturile erau făcute de mama lui Piro. I-a spus asta lui Saddam, iar el a apreciat gestul. I-au plăcut. Micile atenţii i-au permis lui George Piro să mai afle câte ceva: faptul că trupele americane l-au pierdut printre degete o dată. Sau că Saddam folosea numai maşini obişnuite şi îşi schimbase semnătura pentru a nu i se prinde urma. Şi că nu folosise niciodată sosii.
 
„Era o legendă. Mi-a spus că nimeni n-ar fi putut să joace rolul lui. Nimeni nu putea să fie dublura lui“, explică agentul. Piro a dezvoltat o legătură specială cu Saddam şi ajunsese să-l cunoască foarte bine pe acesta. „Mi-a spus că a petrecut mai mult timp cu mine decât cu fiii săi de când au devenit adulţi“.

Piro deţinea controlul total, dar Saddam încă era capabil să-şi sfideze anchetatorii. A făcut greva foamei timp de cinci zile, dar a renunţat când Piro i-a explicat că astfel îi face şi lui probleme. „Din acel moment s-a schimbat ceva în el şi a devenit mai ataşat de mine emoţional. Voia să stau mai mult cu el. Ore întregi. Eram singura persoană care vorbea cu el. Scria poezii şi voia să mi le recite. Lucruri de genul ăsta“, rememorează Piro.

Îl dispreţuia pe Bin Laden

Saddam îl considera pe Osama bin Laden un fanatic. „Nu poţi avea încredere în fanatici“, i-a spus anchetatorului său. Piro e sigur că Saddam nu voia să se alieze cu Osama; fostul dictator îl considera pe Bin Laden o ameninţare pentru regimul său. Versiunea lui Saddam a fost verificată în interogatoriile oficialităţilor de rang înalt din cadrul fostului regim. Ceea ce a remarcat repede George Piro de-a lungul discuţiilor sale cu Saddam era cât de puţine lucruri ştiau ei despre el şi cât de puţine ştia acesta despre ei: „Nu putea să înţeleagă de ce trebuie să ne alegem preşedintele. În opinia lui, e nevoie de mai mulţi ani pentru a înţelege ce ai de făcut ca preşedinte şi pentru a face ceva efectiv. Tot ce ştia despre cultura americană era din unele filme“.

Discuţiile sale cu liderul irakian au condus şi la elucidarea uneia dintre cele mai mari crime de război din istorie: folosirea armelor chimice împotriva civililor kurzi în 1988. Saddam a spus că armata irakiană a gazat populaţia în timpul aşa-numitei campanii Anfal, pentru a contracara incursiunile iraniene şi rezistenţa kurdă. Când Piro i-a arătat imaginile surprinse în urma atacului, Saddam a spus: „Era necesar“. Piro susţine că Saddam avea de gând să reia producerea armelor de distrugere în masă.

Fără regrete


În vara anului 2004, custodia lui Saddam a fost transferată forţelor armate americane din Irak. Saddam ştia ce înseamnă asta: judecarea şi executarea. În ultima sa zi petrecută la Bagdad, Piro i-a oferit două havane şi au făcut câţiva paşi prin mica grădină pe care Saddam o îngrijea doar cu palmele sale, fiindcă nu avea unelte. „Mi-a spus că ne vom revedea, ceea ce eu ştiam că nu se va întâmpla. Apoi mi-a spus la revedere într-un dialect arab. Am fost puţin surprins. Cred că a lăcrimat puţin“, îşi aminteşte George.

După doi ani de la încheierea interogatoriului, Saddam a sfârşit în ştreang. Piro spune că acesta îşi calculase fiecare pas – sfidarea sa, refuzul de a i se pune un sac pe cap, astfel încât ultima sa imagine pentru istorie să nu fie dintre cele surprinse în timpul capturării sale umilitoare. A fost ultimul lucru pe care l-a putut controla Saddam, vedeta celei mai mediatizate execuţ ii din istorie, după o viaţă trăită pe picior mare. Şi încheiată, aşa cum spune Piro, fără niciun regret.

RĂSPUNS LA INSULTĂ

De ce a declanşat Saddam invazia Kuweitului

> Agentul FBI l-a chestionat pe Saddam despre invadarea Kuweitului. Invazia a avut loc în 1990. Saddam a acuzat micul stat vecin că subminează economia Irakului, furând petrol şi cerând recalcularea unor datorii către Kuweit.

> Dar George Piro a aflat, pentru prima oară, că invazia brutală a fost provocată de o insultă personală. „Ceea ce l-a enervat a fost că atunci când şi-a trimis ministrul de externe să se întâlnească cu Emirul Al Sabah, fostul lider al Kuweitului, acesta i-a spus ministrului său că nu se va opri până când nu va transforma toate femeile irakiene în prostituate de zece dolari. Asta a spus Saddam că l-a determinat să invadeze Kuweitul. Mi-a zis că voia să-l pedepsească pe Emir.“

CHEIA SUCCESULUI

Poeziile lui Saddam şi secretul arsenalului irakian

Agentul FBI a folosit poeziile lui Saddam
pentru a vorbi despre subiectul armelor de distrugere în masă, cel mai important mister care trebuia dezlegat. Cinci luni i-a luat ca să afle răspunsul.

Cele mai multe dintre poeme erau groaznice. Uneori, Piro credea că e torturat. Dar nu i-a spus adevărul lui Saddam. „I-am zis că sunt frumoase“. Saddam a devenit mai vorbăreţ, iar asta a fost şansa lui Piro. Agentul i-a spus că dacă poeziile au atâta pasiune, atâta emoţie, în mod sigur discursurile sale sunt scrise de altcineva. Saddam a fost surprins şi l-a întrebat de ce crede asta. „Pentru că în iunie 2000 ai ţinut un discurs în care spuneai că Irakul nu se va dezarma până când toţi cei din regiune n-o vor face mai întâi – ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“, i-a răspuns Piro, citându-l.

De ce a minţit Saddam


Discursul din 2000 se referea la armele de distrugere în masă. Saddam i-a spus că multe dintre acestea fuseseră distruse de inspectorii ONU în anii ’90. Iar restul fusese distruse unilateral de Irak. Agentul spune că dictatorul a păstrat secretul armelor, punând naţiunea irakiană în pericol, pentru a arăta că Irakul e puternic şi pentru ca iranienii să nu-i invadeze ţara. Saddam era convins că fără ameninţarea armelor nu ar fi supravieţuit. Chiar şi cu trupele americane la graniţă, el nu a cedat, pentru că se aştepta ca preşedintele George W. Bush să atace ca în opera- ţiunea „Vulpea deşertului“ din 1998, când ţintele irakiene au fost bombardate timp de patru zile, arată Piro.

Pregătit pentru
insurgenţă

Supravieţuise atunci, credea că va reuşi şi de data aceasta. Saddam nu se aştepta ca americanii să-şi rişte trupele atâta timp cât el ameninţa că are arme de distrugere în masă. După ce a început invazia, el le-a cerut comandanţilor armatei un termen de două săptămâni, după care ar fi început „războiul secret“ – ar fi trecut de la războiul convenţ ional la cel neconvenţ ional. Insurgenţa urma să fie condusă de fiii săi. George Piro îşi aminteşte că atunci când a aflat că Udai şi Sudai au murit, Saddam a fost surprins, dar nu a arătat niciun regret. „Mi-a zis că a fost mândru de ei“.

EXECUŢIA

Destinul unui dictator: Saddam a sfârşit ca Nicolae Ceauşescu

> Saddam Hussein a fost prins pe 13 decembrie 2003. Fostul dictator se ascunsese într-o groapă dintr-un sat aflat în regiunea Tikrit. El a fost predat tribunalului penal irakian, iar pe 5 noiembrie 2006 a fost condamnat la moarte. Pe 26 decembrie 2006, după judecarea recursului, tribunalul a menţinut sentinţa.

> Saddam a fost spânzurat pe 29 decembrie 2006. Sentinţa a fost dusă la îndeplinire în zorii zilei, la ora 5.00, ora României, întrucât în acea zi urma o sărbătoare musulmană.

> Ţinând Coranul în mână, Saddam i-a îndemnat pe irakieni să fie uniţi şi să se apere de iranieni.

> Trupul său a fost dat familiei şi a fost îngropat conform tradiţiei musulmane, la 24 de ore după deces, în satul natal Al-Awja, lângă fiii săi.