La ora trei dimineața, în liniștea nopții, un bărbat de 38 de ani a înnebunit pe loc. Și nu a început să țipe, să se agite sau să spargă geamuri, așa cum mulți au văzut prin filme că se manifestă un sevraj etilic. Ci a luat un suport de perfuzie și a început să izbească fețele bolnavilor din salonul său, dar și din altul alăturat.

Pe trei i-a omorât pe loc, dintr-o singură lovitură, alți doi s-au mai chinuit câteva ore până să-și dea suflarea. Alți opt sunt în stare critică și nu se știe câți dintre ei vor mai deschide ochii vreodată. Asta a făcut sevrajul dintr-un alcoolic. În România, țara care ocupă locul 1 la consumul de alcool în Europa și tot locul fruntaș la numărul bolnavilor de alcoolism.

Cu câteva ore înainte de crimă

Nicolae Lungu, un caz clasic. Bărbat, 38 de ani, fără ocupație, căzut în patima alcoolului. A fost adus din comuna Săgeata, de către famile, la Spitalul de Neuropsihiatrie şi Măsuri pentru Siguranţă Săpoca. Era în sevraj etilic, era agitat și a fost adus pentru că aceste rude nu puteau face față situației. Totodată, în camera de gardă, medicul care l-a preluat a consemnat că nu este un pericol, atât pentru el și nici pentru cei din jur, și l-a pus într-un salon cu bătrâni aflați sub tratament paleativ. Nu era un străin de-al locului, el fiind internat și anul trecut, tot acolo.

Joi, 16 august, a fost adus și vineri și sâmbătă a cooperat, conform fișelor, iar în noaptea de sâmbătă spre duminică, în jurul orelor 3, Lungu, într-un episod psihotic, a măcelărit două saloane pline cu pacienți. „Totul a durat un minut”, a declarat Viorica Mihălașcu, managerul spitalului, care a decis în cursul dimineții de ieri să-și înainteze demisia, motivând că „așa e moral”.

Diferența dintre Obregia și Săpoca: soarta

Prof. Dr. Cătălina Tudose (foto) de la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia” din București, medic primar psihiatrie și Șef Secția II Psihiatrie, face lumină în acest caz tulburător și scoate la suprafață, prin experiența vastă, șirul de lacune pe care sistemul psihiatric îl are de decenii.

„În psihiatrie sunt serii întregi de cazuistice care pun medicul în imposibilitatea anticipării apariției unei psihoze, chiar dacă ea este determinată de niște simptome. Acestea sunt greu de sesizat. Din această cauză, trebuie să ai în secțiile de psihiatrie un sistem pronunțat de supraveghere strictă. Mai mult, trebuie să existe un sistem intermediar, performant, o linie directă către forțele de intervenție. În România, suni la 112. Ceea ce nu e normal sau eficient”, explică prof. Tudose.

„Totodată, nu poți pune sub supraveghere orice pacient. Trebuie să-i respecți drepturile, dar… Nici să nu-l lași nesupravegheat. Pacienții care sunt trecuți sub supraveghere, prin monitorizare video sau pază umană, fără un motiv clar, consemnat în documente, te poate acuza de abuz, că nu i se respectă drepturile omului. Vă dau câteva exemple: am avut adolescenți în sevraj, puși în secții de maximă siguranță, iar părinții criticau medicii că le țin copiii în condiții inumane, că vor doar să li se dea ceva să-i liniștească apoi să-i ia acasă. Am avut un pacient, bărbat în vârstă de 30 de ani, a cărui familie a fost foarte nemulțumită, considera că suntem prea autoritari. Pacientul a făcut un episod psihotic și pur și simplu a smuls caloriferul din perete și a dat cu el în ușă. De-a lungul carierei am avut și am asistat la nenumărate cazuri care se pot asemăna cu cel de la Săpoca, referindumă la apariția neașteptată a unui episod psihotic. În locul acelui stativ de perfuzie putea fi un scaun, o masă”, spune prof. dr. Cătălina Tudose.

„Totodată, acel stativ nu avea ce să caute acolo. Într-o secție de psihiatrie nu ai de ce sa faci perfuzii. Victimele erau întro secție aparte, ca să zic așa… Iar agresorul nu trebuia să fie acolo cu ei. Într-o astfel de psihoză, însă, un bărbat poate scoate și grilajele de la geam. Când eram rezident a fost adus în gardă un pacient cu alcoolism, care l-a lovit foarte brusc, neașteptat, pe asistentul medical. I-a provocat o ruptură de ficat și a murit în câteva ore! Apoi, tot în perioada rezidențiatului, am primit de la camera de gardă o fată cu depresie psihotică. Într-o secundă, sub ochii mei, a spart geamul, a luat un ciob mare și a încercat să-și taie venele. Am prins-o eu și asistenta și am imobilizat-o. Femeia și-a revenit și a ieșit din spital foarte bine. Majoritatea cazurilor se recuperează total. Iar domnul de la Săpoca are șanse mari să-și revină și săși petreacă tot restul vieții rememorând cu groază ceea ce a făcut”, mai spune prof. Tudose.

 

Unde era personalul de gardă?

 

Șapte cadre medicale erau pe tură, la 104 pacienți, marea majoritatea aflându-se sub sedative puternice pe timpul nopții. În 2018, spitalul groazei a adresat un memoriu către Ministerul Sănătății în care se cerea mărirea sporurilor și suplimentarea posturilor. Ministerul a aprobat încă 45 de locuri personalului medical și auxiliar, așa cum s-a cerut.

Astfel că în momentul tragediei nu s-a putut arunca vina pe personal insuficient, deoarece numărul era corespunzător. Singurele aspecte necorespunzătoare, făcute publice până la această oră, este că stativul de perfuzie nu avea ce să caute lângă acest pacient, chiar și sub pretextul că de dimineață urma să fie pus tratament intravenos. Conform fișelor de acreditare ale spitalelor de psihiatrie de pretutindeni, în aceste instituții nu trebuie să se afle obiecte contondente sau care pot provoca răni. Aceste obiecte sunt folosite și manevrate doar de personalul autorizat, sub pază. Totodată, aruncarea întregii vine în brațele unei asistente medicale amintește de cazul Giulești, unde mai mulți bebeluși născuți prematur au ars în incubatoare, după ce un aparat de aer condiționat s-a defectat. Autoritățile au scos un singur vinovat, pe asistenta care plecase până la toaletă, preț de câteva minute, deși în ecuație vinovăția se răsfrângea pe o piramidă foarte înaltă, construită dubios și meschid de „dumnezeii” de la maternitatea amintită.

Acela fiind un precedent nefericit, cazul Săpoca nu poate avea un singur vinovat: asistenta care a lăsat un stativ de perfuzie. Atât ministrul Sănătății, Sorina Pintea, cât și anchetatorii, spun că tragedia a fost favorizată de un șir lung de erori umane. Ceea ce arată imperativitatea și strictețea cu care trebuie respectate protocoalele de siguranță și, de asemenea, investiția în această ramură medicală asupra căruia dăinuie presiunea străzii. Tumori cerebrale, boli degenerative, depresii – suferințe crunte, sunt date la o parte de zecile de oameni ai străzii aduși în etilism acut, cu fond de boli cronice contagioase, precum tuberculoză, pentru că Poliția nu știe ce altceva să facă în privința acestor persoane, în lipsa unui sistem de asistență socială.

 

Te-ar putea interesa și: