Ion Iliescu a fost primul președinte al României după 1990 și a condus țara pe perioada a trei mandate, din care două „constituționale”. La vârsta de 93 de ani, își petrece timpul la pensie, bucurându-se de beneficiile pe care le încasează datorită funcțiilor publice pe care le-a ocupat. În anii ’90, Iliescu a devenit foarte popular și datorită sloganului „sărac și cinstit”. Iar mulți s-au întrebat, încă de pe atunci, ce salariu încasa șeful statului.

Salariul președintelui Republicii a fost tot timpul un subiect care a suscitat interesul opiniei publice, cel puțin în anii ’90, când majoritatea românilor trăiau în sărăcie sau la limită. La vremea respectivă mulți și-ar fi dorit să fie în locul lui Ion Iliescu, nu neapărat pentru că doreau să facă lucrurile altfel, cât pentru beneficiile pe care le aducea o astfel de funcție, de președinte, teoretic, cel mai puternic om din stat.

Ion Iliescu a condus România, ca președinte, în trei rânduri, prima oară după alegerile din 1990 până în 1992, iar mai apoi, pentru alte două „mandate constituționale” (1992 – 1996, 2000 – 2004).

Ca șef de stat, Ion Iliescu a avut și un salariu pe măsură, la care mulți români visau doar. În 1990, încasa în jur de 19.000 de lei, echivalentul a 881 de dolari la cursul oficial (21,5 lei pentru un dolar). Neoficial, cursul real era de aproximativ 100 de lei pentru un dolar, ceea ce reducea drastic valoarea salariului prezidențial, la 190 de dolari.

Cum au evoluat veniturile lui Ion Iliescu

După un an salariul lui Iliescu a crescut considerabil, la 50.000 de lei. Dar, inflația a făcut ca valoarea reală a acestuia să fie mai mică. Moneda internă se devaloriza accentuat, iar cursul BNR pentru un dolar ajungea la 76 de lei, astfel că cei 50.000 de lei însemnau aproximativ 650 de dolari. Pe piața liberă, dolarul depășea 100 de lei.

În anul 1993, în primul mandat constituțional, Legea nr. 33 stabilea că salariul de bază al președintelui României era de 293.000 de lei (386 de dolari, la un curs mediu BNR de 760 de lei). De atunci, însă, salariul a tot crescut, iar în ultimul mandate, după 2000, Ion Iliescu încasa câteva milioane de lei.

„Președintele Ion Iliescu are un salariu net de 14,5 milioane de lei”, afirma Corina Crețu, consilier prezidențial, într-o conferință de presă, din 21 martie 2001.

De menționat că în anul respectiv, salariul mediu în România era de 2,81 milioane de lei, ceva mai mult de 100 de dolari.

Câți bani au încasat ceilalți președinți ai României

Cel de-al doilea președinte de după 1990, Emil Constantinescu (1996 - 2000), a beneficiat de un salariu de 8,5 milioane de lei. Conform cursului din 1999, suma echivala cu 472 de dolari.

Traian Băsescu, care a condus România timp de 10 ani, după Ion Iliescu, încasa în 2014, când a părăsit Palatul Cotroceni, o îndemnizație de 6.706 lei noi.

Spre deosebire de predecesorii săi, Klaus Iohannis stă mult mai bine la capitolul salarii. Aceasta și datorită situației economice care s-a îmbunătățit foarte mult în ultimii ani, dar și ca urmare a unor legi de salarizare care i-au rotunjit veniturile frumușel. Acesta și-a început mandatul, în anul 2015 cu un salariu brut de 15.000 de lei. În prezent, spre finalul celui de-al doilea mandat, din declarația de avere a președintelui reiese că ar avea un salariu lunar de 24.960 de lei.

Salariul lui Nicolae Ceaușescu

Dintre toți șefii de stat care au condus România, se poate spune că dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost cel mai câștigat. Acesta încasa un salariu de 40.000 de lei din care nu cheltuia nimic. Salariul său era compus din suma pe care o primea ca secretar general al Partidului Comunist, de 16.000 de lei, la care se adăuga un spor de 4.000 de lei pentru funcție de conducere și alți 20.000 de lei pentru funcția de șef al statului.

Dictatorul nu cheltuia nimic din acești bani deoarece primea totul de-a gata. Folosea locuințele partidului pentru care nu plătea nici o chirie, avea asigurată mâncarea, băutura, îmbrăcămintea, transportul etc. Iar acolo unde era nevoie de bani, apela la fondurile Securității și ale Partidului pentru a-și satisface plăcerile. La fel și Elena Ceaușescu, tovarășa lui de viață.

Organizațiile de partid, dar și Securitatea se întrecea în a le face cadouri scumpe, de la obiecte de îmbrăcăminte, la băutură scumpă, cosmetice de firmă sau bijuterii.