Cel mai recent, a acuzat mercenari ruși că au pus la cale acțiuni „teroriste” înainte de alegerile prezidențiale. Pe de altă parte, a susținut că ar fi dejucat un complot orchestrat de Rusia pentru a incita la revoluție. „Păpușarii se află de ambele părți ale graniței”, a afirmat Lukașenko.

Acum totul s-a schimbat. Confruntat cu o revoltă populară fără precedent, Lukașenko a apelat la Moscova pentru ajutor.

Cum domnia sa de 26 de ani e zguduită de proteste masive și greve, Lukașenko i-a cerut celui mai apropiat aliat și principal binefăcător, Vladimir Putin, să-i acorde sprijin militar în caz că situația va continua să se agraveze. Rusia și-a conformat disponibilitatea de a i-l acorda.

Dar nu vă așteptați ca în Belarus să se repete evenimentele din Ucraina din 2014, când Putin și-a trimis „omuleții verzi” – trupe rusești fără însemne – în Crimeea. Sigur, nu trebuie exclusă posibilitatea ca el să-și trimită armata în Belarus. Însă mai există și un alt scenariu, mai puțin evident, prin care s-ar ajunge la același rezultat – și indicii care sugerează că el e deja în curs de desfășurare.

Intervenția militară ar fi dificil de justificat. Protestele care s-au răspândit în tot Belarusul nu sunt anti-rusești, deși nu sunt nici rusofile.

Ultimul sondaj realizat de sociologii Academiei de Științe a Belarusului, în iunie, arată că mai puțin de 7% din populație vrea ca țara ei să devină parte a Rusiei. De ce și-ar trimite Putin forțele să „salveze” o țară în care nimeni nu și-l dorește în calitate de salvator? O invazie rusească nu ar face decât să-i unească și mai mult pe belaruși, dar de data aceasta împotriva Moscovei.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE