Pentru a doua zi consecutiv, avioanele de luptă ale Rusiei au efectuat lovituri aeriene în zone din Siria. Occidentul e nemulţumit. Lumea e învăluită de zvonul celui de-al III Război Mondial.

Evenimentelor din Orientul Mijlociu este greu să le pui o etichetă clară sau să le urmăreşti traiectoria.

Rusia a pătruns direct şi deschis în acest complex război, iniţial local, apoi regional, purtat de ani de zile prin interpuşi şi, în fine, potenţial mondial, potrivit dw.com.

În acest moment, surse credibile ale opoziţiei siriene resping fără echivoc ceea ce Rusia pretinde: că ar fi bombardat poziţii ale Statului Islamic.

Un reprezentant al Consiliului Naţional Sirian, Sadiqu al-Mousllie, intervievat de postul naţional de radio german, Deutschlandfunk, a declarat că Rusia a bombardat mai degrabă civili decât instalaţii ale teroriştilor islamici.

Moscova urmăreşte să consolideze scindarea de facto a ţării şi controlul regimului Assad, aliat al Kremlinului, asupra litoralului, zona de coastă şi oraşele Homs şi Hama, constituind trunchiul viitorul stat guvernat de regimul de la Damasc.

Sadiqu al-Mousllie a mai precizat:  „Se ştie bine unde se află diversele grupări şi poziţiile statului islamic, dar Rusia a optat pentru bombardarea altor obiective”. 

Oficialii americani confirmă afirmaţiile reprezentantului Consiliului Naţional Sirian privind bombardarea de către ruşi a unor obiective ţinând de opoziţia anti-Assad, dar nu de ISIS. 

Cu toate acestea, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a dezminţit integral aceste informaţii, inclusiv uciderea de civili, pretinzând că acuzaţiile occidentale ar fi false.

Secretarul american de Stat, John Kerry, a stat de vorbă cu ministrul de externe al lui Vladimir Putin şi a anunţat discuţii de coordonare a raidurilor aeriene din Siria.

Altă tentativă de coordonare avusese loc recent în discuţii ruso-israeliene la nivel înalt. Ele n-au rezolvat problemele regionale, fiindcă de partea Rusiei şi a regimului de la Damasc luptă, în Siria, unităţi ale Hizbollah, o grupare extremistă şiită finanţată şi condusă de fundamentaliştii iranieni, a căror ostilitate anti-israeliană nu e un secret.

Toate aceste lucruri au condus la lansarea, la nivel global, de zvonuri alarmiste care anunţă un posbil debut al celui de-al III-lea Război Mondial.

Pretenţiile ruseşti de combatare a terorismului Statului Islamic sunt pentru propria cauză. De ele profită Rusia şi omul ei de la Damasc. Teroriştii n-au în schimb a se teme prea mult.

Perpetuarea existenţei şi ameninţării lor este în interesul Kremlinului. Teroriştii islamişti oferă un alibi propunerilor ruse de menţinere în funcţie a conducătorului Moscovei, Bashar al Assad, în ciuda faimei sale de criminal în masă, obţinută prin cramponarea liderului de la Damasc de fotoliul prezidenţial. Această cramponare s-a soldat cu jertfirea a sute de mii de vieţi siriene.

Scamatoria de mare succes este a lui Vladimir Putin, cel care pretinde că luptă contra Statului Islamic. Diverse pârghii politice, diplomatice, economice şi militare sunt oferite Kremlinului pentru această "vitejie". O urmare a implicării Rusiei ar fi că oficialii apuseni cred în necesitatea unei colaborări „inevitabile” cu Moscova.

În consecinţă, liderii occidentali ar urma să fie convinşi să renunţe la sancţiunile impuse Rusiei după agresarea, de către forţele lui Putin, a Ucrainei, precum şi după raptul teritorial care a lăsat Kievul fără Crimeea şi controlul asupra regiunilor din estul ţării. În Europa, stânga şi extrema stângă se arată dispuse să creadă ce spun propagandiştii Moscovei.

Liderul de la Kremlin speră să mai extragă un avantaj: enormul profit de imagine în rândul forţelor populiste şi ultranaţionaliste, ori de extremă stânga din Europa, care participă în aceste zile la întărirea cultului personalităţii lui Putin.

Între timp, Vladimir Putin profită de pe urma demisiilor, impotenţelor, laşităţilor şi slăbiciunilor politicilor americane şi occidentale.