Astăzi mi-a apărut sub egida Evenimentului Zilei și Capital la Editura de carte volumul „Rusia de la a Treia Romă la omuleții verzi” – miturile fondatoare ale politicii de agresiune.

Un bun prilej pentru a mulțumii colegilor de la EvZilei, lui Dan Andronic și Virgil Munteanu, pentru tot efortul depus. Dar și pentru a relua câteva gânduri.

Poate nu întâmplător ofensiva Rusiei se face sub aceleaşi coordonate. Iar Europa Occidentală nu a înţeles nimic din istorie, îşi frâmântâ mintea în faţa unor realităţi pe care nu o pot pricepe. Chintesenţa, motto-ul panslavismului şi al re-deşteptării Rusiei este dat de Dostoievski. În ”Demonii” un personaj spune: ”Cred în Rusia”, iar Tiutcev e mult mai clar: ”În Rusia nu poţi decât să crezi”. Poate nu degeaba, de la Kremlin, noul ţar, Putin declară până la obstinaţie: ”v Rossiu mojnp tolko veri” (În Rusia nu poţi decât să crezi).

Da, Rusia a intrat în propriile sale coordonate, s-a întors la matcă.

Sufletul rusesc şi mesianismul ortodoxiei ruseşti este fără întoială fabulos. Încântă, de incită şi te seduce. Nu degeaba, căutând un ”surplus de suflet” Franţa, dar mai ales francezii sunt leşinaţi după tot ce este rusesc. Marele actorul francez Gerard Depardieu şi-a luat cetăţenie rusă şi s-a autoexilat în ţara lui Puşkin.                                                                                                                               Dacă aş fi fost francez puteam şi eu să fiu exuberant în faţa Rusiei. Român fiind îmi pot permite doar să o admir cu răceală, cu un ochi critic. Pentru noi, românii, priviţi ca o simpla haltă pentru că suntem aşezaţi în drumul spre Constantinopol, apropierea de Moscova nu a fost benefică. Rezultatul? 13 invazii ruseşti, iar Rusia a devenit ”duşmanul nostru natural”, după cum a denumit-o celebrul om politic Tache Ionescu.

Mă doare, dar nu pot vorbi despre Rusia în termenii pe care o face Depardieu deşi poate mi-aş fi dorit. Francezii n-au o Basarabie şi Bucovină, n-au sute de mii de români îngropaţi în Siberia, n-au simţit dragostea muscalului şi nici cravaşa sa civilizatoare.

Cine nu a auzit de Kiseleff, de această şosea care străbate una dintre cele mai frumoase şi mai respectabile zone din Bucureşti? Numele oficial al şoselei este cel de şoseaua General Pavel Dimitrievici Kiseleff şi puţină lume ştie cine a fost acest personaj. Contele Kiseleff (1788-1872) a fost comandantul trupelor ruseşti care au ocupat cele două principate româneşti, dar şi preşedinte al Divanului (1828-1834). Numele sau se leagă indiscutabil de „Regulamentul Organic”, în fapt o prima Constituţie a Ţărilor Române. Generalul rus şi-a câştigat recunoştinţă românilor. Mulţi s-au grăbit să-l declare mai patriot decât românii. Când Regulamentul a fost gata, a fost convocată o adunare extraordinară de boieri.

Preşedintele legal, Mitropolitul, a fost exilat. Karl Marx, în „Însemnări despre români”, aduce o gravă acuzaţie, prezentată şi de alţi istorici: „Toţi  (adică şi alţi boieri) muriseră că din întâmplare în aceeaşi săptămâna, înainte de închiderea Obstestei Adunări”. Cu alte cuvinte, asasinate. Şi Marx adaugă: „Chiar în această Adunare, Kiseleff a găsit cu cale să introducă pe furiş un articol pe care nu l-a făcut cunoscut niciunuia dintre subscrişi (un fals în acte publice). Pe ultimul sfert al ultimei pagini s-a adăugat următorul articol, prin care se răpea ţării dreptul de autonomie”.

Cu toată această politică, Kiseleff va rămâne în conştiinţa românilor drept primul care a sistematizat oraşul Bucureşti. A înfiinţat un corp de poliţie, a făcut un corp de grăniceri, că un prim sâmbure de forţă armata. Se prevăd mijloace pentru construcţia şoselelor. Stabileşte regulamente pentru farmacii, pentru moaşe, pentru copii găsiţi. Reformează regimul penitenciar, instituie registre de stare civilă, stabileşte o nouă organizare judecătorească. Întrebarea la care nu ne răspunde istoria este: o făcea pentru că ne dorea binele sau urmă să devenim o gubernie?

Între noi şi Rusia poate exista doar respect, nicidecum o dragoste pentru că aceasta e imposibilă!

Volumul „Rusia, de la a Treia Romă, la omuleții verzi” este disponibil la punctele de difuzare a presei și prin comandă online pe www.edituradecarte.ro.