În mesajul adresat poporului Rusiei dimineața devreme pe 24 februarie, după care a început "operațiunea militară limitată" a trupelor rusești pe teritoriul Ucrainei, Vladimir Putin a încercat să justifice logica propriilor hotărâri luate prin creșterea amenințărilor existențiale la adresa țării noastre: "Aceasta este o problemă de viață și de moarte, o problemă a viitorului nostru istoric ca popor". Amenințarea vine de pe teritoriul Ucrainei, care s-a transformat într-o "anti-Rusie" și este pusă sub control extern total.

În ciuda remarcii sale potrivit căreia ocuparea teritoriilor ucrainene nu face parte din planurile Rusiei, președintele Putin a stabilit sarcini destul de clare și a definit obiectivele "operațiunii militare limitate": demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și "aducerea în fața justiției a celor care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor", inclusiv a cetățenilor Rusiei, scrie Nezavisimaia Gazeta.

Vladimir Putin a vorbit și despre dreptul națiunilor la autodeterminare, în conformitate cu Carta ONU, și s-a plâns că poporul ucrainean nu a fost "întrebat niciodată de nimeni cum vrea să-și rânduiască viața". Trebuie înțeles faptul că acum în Ucraina va apărea o asemenea posibilitate și poporul în sfârșit se va autodetermina. În acest sens Putin și-a împărtășit viziunea asupra viitorului dorit: crearea de condiții pentru ceea ce "în ciuda prezenței frontierelor de stat, ne-ar întări pe noi din interior, ca un tot unitar. Cred în acest lucru - tocmai acesta este viitorul nostru".

O astfel de imagine a viitorului pare fantastic de favorabilă, ca să nu spunem utopică. Cu care dintre fostele republici sovietice, în cei 30 de ani de la prăbușirea URSS, s-a reușit să fie creat "un tot unitar, în ciuda frontierelor"?

Războiul din Ucraina

În mesajul său Putin a încercat să creeze un sistem divers de argumente și contraargumente, care pot fi folosite în mod activ de susținătorii săi în timpul inevitabilului război propagandistic. El a justificat în detaliu comportamentul Rusiei ca autoapărare. El ilustrează renunțarea Occidentului la normele de drept internațional prin bombardamentele asupra Belgradului, Libiei, Irakului și Siriei. În Siria, luptele coaliției occidentale au avut loc fără consimțământul guvernului sirian și fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU. El a caracterizat aceste acțiuni ca agresiune și intervenție.

El a făcut, de asemenea, o caracterizare morală detaliată, cu o bogată utilizare a epitetelor, a Occidentului și a mentorului acestuia - Statele Unite. Acesta este un "imperiu al minciunii", care se ocupă cu "minciuna cinică, presiunea, șantajul"; "comportamentul de escroc" al Occidentului contrazice "normele general recunoscute de moralitate". Putin pune întrebarea: "Unde este aici dreptatea și adevărul?". Și răspunde: "Este doar minciună și ipocrizie".

De asemenea, el a acuzat Occidentul de încercări necontenite "de a ne distruge valorile noastre tradiționale și de a ne impune pseudo-valorile lor, care ne-ar fi corodat dinăuntru pe noi, poporul nostru".

Ce va fi considerat succesul Rusiei în această operațiune?

În plan militar, măcar se poate urmări suprimarea rezistenței centralizate a trupelor regulate. Dar în politică, imaginea succesului nu se configurează încă. În primul rând pentru că acțiunile Rusiei au fost numite de fapt de secretarul general al ONU ca fiind inacceptabile. Și anume la ONU ca instituție - cheie am apelat noi în ultimul deceniu. Se poate chiar să nu se amintească despre atitudinea extrem de negativă a Occidentului față de acțiunile noastre.

Și, desigur, evenimentele militare petrecute astăzi vor avea o influență directă asupra politicii interne a Rusiei. Tranzitul puterii s-a încheiat. Schimbarea lui Putin în fruntea țării în astfel de condiții este eliminată de pe agendă. La urma urmei, un politician responsabil nu-și lasă poporul atunci când țara este înconjurată de dușmani și de rusofobi, de sancțiuni și șantaj.

Și încă un lucru. Acum se poate considera dovedit faptul că Putin scrie articole pe teme istorice nu din motive euristice. Ci exclusiv ca om practic.

Aș dori să reamintesc o zicală înțeleaptă: dacă mergeți la război, pregătiți două sicrie. Pentru dușman și, pentru orice eventualitate, pentru sine tine. Este păcat că două popoare înfrățite, s-au trezit, prin voința sorții, în război unul cu altul. Și victimele nu pot fi evitate. Oricui îi va reveni în cele din urmă responsabilitatea pentru ele… (Rador)