Parteneră și aliată a Armeniei, dar și unul dintre principalii furnizori de arme ai Azerbaidjanului, Rusia s-a oferit să servească de arbitru între cele două țări vecine din Caucaz, care se acuză reciproc de a fi relansat de câteva zile ostilitățile, pe fondul tensiunilor legate de regiunea Haut-Karabagh. Însă conflictul este vechi de un secol, iar Rusia a jucat întotdeauna rolul de mediator istoric, potrivit AFP.

Vladimir Putin s-a declarat, vineri, „extrem de preocupat” de situația actuală, chiar în ziua în care cele două foste republici sovietice au fost de acord să calmeze situația după patru zile de luptă în districtul de frontieră Tovouz. Incidentele recente au făcut până acum cel puțin 17 victime, fiind unul dintre cele mai violente episoade de confruntări armate dintre cele două țări, din 2016 până acum.

Rivalitatea generată de Haut-Karabagh, o regiune muntoasă secesionistă din Azerbaidjan revendicată de Armenia, în virtutea populației majoritar armeană și rusofonă care locuiește aici, a izbucnit acum un secol. La începutul decadei 1920, regiunea a fost alipită Azerbaidjanului de către autoritățile sovietice și și-a autoproclamat independența în 1991, însă nu a fost recunoscută oficial la nivel internațional. Un război izbucnit la începutul anilor 90 a făcut 30.000 de victime, iar în 1994 a fost semnat un acord de pace în urma intervenției Moscovei.

De atunci nu a mai fost semnat niciun acord similar, iar negocierile conduse de Grupul de la Minsk – o entitate de mediere internațională prezidată de Rusia, Franța și Statele Unite – au rămas fără rezultat. În vremea mandatului lui Dmitri Medvedev, în iunie 2011, a avut loc o întrevedere între președinții celor două țări, însă nu foarte eficientă.

Pe 7 iulie, președintele azer IIham Aliev a amenințat că va lua teritoriul disputat cu forța. Însă confruntările din ultimele zile s-au derulat departe de Haut-Karabagh, ceea ce indică o extindere a agresiunii armate dincolo de diferendul teritorial vechi de un secol. Rusia, aliata tradițională a Armeniei, unde dispune de o bază militară, pare foarte apropiată de statu quo-ul regiunii Haut-Karabakh, remarcă agenția de presă.

Însă și Azerbaidanul îi face cu ochiul Rusiei destul de mult, căci rușii dispun pe teritoriul ei de importante resurse petroliere în gestiune. Acest joc la două capete permite Kremlinului să se erijeze ca fiind „indispensabilă”, precum și să își păstreze rolul de arbitru tradițional în această regiune pentru care Turcia, cealaltă mare putere regională, nu are aceeași influență.

Țară turcofonă și musulmană prin excelență, Azerbaidjanul se bucură de susținerea Turciei, pe fondul negării de către aceasta a genocidului istoric al armenilor din 1915. Reactivarea tensiunilor între cele două țări din Caucaz intervine pe fondul unei concurențe exacerbate între Turcia și Rusia în Orientul mijlociu și la Marea Mediterană, în Libia și Siria, unde interesele lor geostrategice sunt diametral opuse.