A apărut numărul pe luna noiembrie al revistei ROST. "Revista de cultură creştină şi politică" se ambiţionează nu doar să supravieţuiască crizei, ci chiar să trăiască frumos. Cu o ţinută grafică nouă şi elegantă, publicaţia condusă de Claudiu Târziu propune şi un sumar interesant.

Emoţionantă, evocarea marelui intelectual Alexandru Ciorănescu, de la a cărui naştere se împlinesc 100 de ani de la naştere. Lilica Voicu-Brey l-a cunoscut pe profesor în ultimii ani ai vieţii sale: o perioadă tihnită, în care Ciorănescu, stabilit în Canare, i-a fost îndrumător al lucrării de doctorat. Autoarea aminteşte între altele un detaliu uluitor: profesorul a vrut să îşi doneze fabuloasa bibliotecă statului român, dar autorităţile de la Bucureşti i-au răspuns că nu au bani pentru transportul volumelor. Astfel, comoara lui Don Alejandro, cum i se spunea cu respect în ţara sa de adopţie, a ajuns în posesia statului spaniol. Memorabil, de asemenea, portretul pe care Dan Ciachir îl face Patriarhului Pavel al Serbiei, una dintre cele mai luminoase figuri ale ortodoxiei contemporane. Nu trebuie ratat nici interviul oferit de Răzvan Bucuroiu, cu un titlu incitant: "Sunt extremist!" În ciuda acestei exprimări voit şocante, directorul TVR 3 şi fondatorul magazinului ilustrat "Lumea credinţei" transmite către omul modern, răstignit între atacurile secularizării şi aspiraţiile spirituale un mesaj luminos, de reîntoarcere la rădăcinile creştinismului. Iată aici un scurt fragment: "- Aţi reuşit să fiţi mereu la mijloc, "între talibani ortodocşi", cei care anunţă apocalipsa şi se autopoziţionează ca paznici ai credinţei, umplându-i de ocară pe cei care nu cred ca ei, şi "tranzacţioniştii ortodocşi", cei care cedează bucuroşi de la temeiurile de credinţă în ideea unei acomodări cu lumea actuală şi îi consideră pe cei care nu fac ca ei drept "fundamentalişti". O poziţie incomodă, care v-a creat multe adversităţi. Cum aţi ajuns aici? - Ştiţi, Apocalipsa "vinde". Vinde chiar foarte bine (...) Lumea se va sfârşi, asta e lipede. Cum, dar mai ales când, doar Dumnezeu singur o ştie! Şi vă asigur că El nu va anunţa asta pe bloguri... Acolo, în acele spaţii virtuale, la adăpostul anonimatului şi cu tupeul iresponsabilităţii, se comit cele mai mari grozăvii de răstălmăcire de de interpetare a intenţiilor lui Dumnezeu. Acolo, oamenii îşi pierd busola duhovnicească şi se lasă pradă ispitei "talibanizării". Şi asta e foarte grav pentru creştini. Dar acest comportament are o explicaţie: globalizarea valorilor şi credinţelor, cea mai gravă boală a tuturor timpurilor. Devii taliban când vezi că tot orizontul tău se întunecă, se amestecă, când toate valorile tale sunt puse în criză, când identităţile dispar. E o reacţie aproape firească de apărare. Spun aproape firească pentru că violenţa - fizică sau de limbaj - vine dintr-o credinţă slabă. Armele duhului sunt altele, aparent ineficiente, , soft, discrete, neascuţite. Aceste arme ale duhului - culmea! - au fost părăsite tocmai de cei care "apără" vehement şi zgomotos credinţa. Citiţi Vieţile Sfinţilor şi vedeţi acolo adevărata panoplie a creştinului. Numai cu acele arme, Hristos şi sfinţii săi biruiră, până adineaori, lumea. Nouă ce nu ne tot ajunge?" Restul interviului, dar şi restului sumarului revistei, la fel de incitante, vă invit să le descoperiţi singuri.