Tocmai când noroaiele de pe strada Grâului dădeau semne de dezmorţeală, în primul sediu din Europa al staborului – judecata romilor – preşedintele Dorin Cioabă se lăsa aranjat de presă la oficiile de tăiere a panglicii.

În sala de vreo 60 de metri pătraţi, cu scaune de la Metro, dar prezidiu din mahon asamblat în ţări străine, stau la vedere două fotografii: cea a "regelui" Ioan Cioabă şi cea a nepotului Dorin Cioabă, preşedintele instanţei dospită de Asociaţia romilor nomazi şi căldărari.

"E o zi istorică", vorbeşte grav Dorinel, după cum îl alintă cei şapte membri ai staborului. În stânga lui, pe perete, stă lipită o lozincă dintr-o Scriptură cu greşeli gramaticale – "Să-napuce soarele/Peste mânia voastră".

"E o cale de degenerare a conflictelor", se strufocă şi autointitulatul rege al romilor, Florin Cioabă, la tăierea panglicii roşii, din care fiecare membru al staborului îşi atârnă o bucată la piept.

Din faţa cortului, la Facultatea de Drept, via FF

Înghesuiţi de zecile de jurnalişti – de la ZDF la Acces Direct – membrii staborului se adună la prezidiul de unde Dorin Cioabă ţine o scurtă lecţie de istorie. "Cris (judecata romilor – n.r.) are o istorie de sute de ani. Dar înainte, membrii staborului se adunau în faţa cortului, la foc. Şi când ploua şi afară era frig. De aceea, acum zece ani s-a născut această dorinţă a mea. Şi am făcut liceul la Mediaş, la fără frecvenţă, şi apoi Facultatea de Drept. Aveţi în faţă invitaţii din stabor, oameni importanţi ai comunităţii. Şi noi votăm, şi noi am trimis în Parlament deputaţi", alătură Cioabă multe idei în discurs, pe aplauzele timide ale unei pirande ce nu conteneşte în a se închina şi a spune câte un "amin".

"Să ne dăm toţi în judecată"

Mulţumirea în rândul comunităţii e deplină, acum că staborul are un acoperiş deasupra. "Că aveam probleme şi cu poliţia şi cu primăriile, că care este scopul întâlnirii noastre", vorbeşte reprezentantul căldărarilor din Câineni în stabor. "Mi-asumez răspunderea de a judeca cinstit. Să uşurăm lucrurile trăbunalelor româneşti", îl susţine şi cel al căldărarilor din Drăgăşani. "Mulţumim lui nea Dorin că ne-a făcut o instituţie să ne dăm cu toţi în judecată", îngână şi căldărarul din Sibiu. Discursurile nu se încheie fără să apuce un alt membru al staborului, din Hosman, să-şi spună mulţumirea. "A venit ziua precedentă ca să nu mai alergăm".

"Mama lu’ regele Mihuţescu"

În urma discursurilor, Dorin Cioabă mai găseşte un moment de inaugurare, spre disperarea cameramanilor aproape să rateze momentul: ciocănelul judecătoresc, din care Cioabă bate scurt, de trei ori. "Linişte în sală. Vă asigur că e un proces real, nu o simulare". Grefiera dă citare cauzei 001 în care Mihai Nicolae cere de la Mihai Gheorghe salba de aur pe care mama lui i-a lăsat-o în păstrare.

Romii, şi cei din proces, şi cei din stabor, vorbesc tot mai tare, invocând, pe rând, pe Dumnezeu şi dreptatea divină. "Mama a murit în 2002 şi salba asta o vreau să mi se înapoieze înapoi. Poate pentru voi e mică valoarea, dar pentru mine e mare, că e de la mama. Salba avea în jur de 35 de bucăţi de monede de aur", se plânge Mihai Nicolae. Acuzatul, Mihai Gheorghe, izbucneşte. "Că n-a văzut atâţia galbeni în viaţa lui. Că a dat Dumnezău şi a murit bătrâna şi n-o grijea nimenea. Patru-cinci bucăţi de galbeni avea salba. Trei mari, de 14 grame, şi două mai mici, de 3,5. Le-am vândut şi am plătit înmormântarea". E scandal şi ciocanul de judecată a lui Cioabă nu mai face faţă în sală. De unde se lămureşte şi cine-i "bătrâna" decedată – mama regelui Mihuţescu. "Adică era o valoare", murmură unul din sală.

Primele amânări

Procesul are nevoie de martori, se stabileşte un nou termen, peste 30 de zile. La fel şi în cea de-a doua şi ultima cauză, ceva cu o despărţire amiabilă. "Nu a putut veni Iustache pentru că e la tratament într-o clinică din Viena", motivează Cioabă amânarea.

În strada cu noroiul dezmorţit bine de limuzine Mercedes şi SUV-uri Cadillac Escalade, un vecin la vârsta pensionării se minunează de atâta presă. "Mă, mă uit la voi, românii ăştia de filmaţi. Există o Constituţie în ţara asta, nu? Ce tot...? No, las că vedeţi voi!", îşi vâră omul iar mâinile în buzunar, dând amărât din cap.

• Primul tribunal mişto: prinţul ţiganilor îşi face stabor american
• Staborul ţigănesc: "Ai greşit, ai marcat banu’!"