România se pregăteşte de o altfel de integrare europeană: cea în domeniul spaţial. Deocamdată, la 28 de ani de la misiunea lui Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut român care a zburat în spaţiu, şi la aproape 40 de ani de la primii paşi ai unui om pe Lună, programul spaţial autohton se axează mai degrabă pe cercetarea la sol decât pe expediţii în Cosmos.

Visul omului de a ajunge în spaţiu se traduce la Agenţia Spaţială Română (ROSA) prin colaborări europene la proiecte şi experimente care au loc în laboratoare cum sunt cele ale Institutului de Ştiinţe Spaţiale (ISS). Cel mai probabil anul viitor, însă, România va lansa primul satelit pe orbita Pământului, Goliat, şi va deveni membru deplin în Agenţia Europeană Spaţială (ESA).

România a atras atenţia europenilor prin cercetarea în domenii ca magnetometria sau cel al nanosateliţilor. Erwin Duhamel, unul dintre directorii din ESA, a vorbit cu EVZ despre rolul pe care l-am putea juca în programul spaţial european.

Integrarea în Cosmos

„De ce să trimitem un om în spaţiu?”, tranşează, scurt, Marius Piso, ideea de a pregăti astronauţi români. „Omul în spaţiu trebuie să aibă un rost. Astăzi este mult mai eficient să trimiţi un robot, de exemplu”, spune acesta. Deşi mulţi pot spune că programul naţional spaţial poate părea o glumă într-o Românie care încă se mai zbate să construiască o autostradă aici, pe Pământ, motive de mândrie ar fi totuşi. Ce se petrece mai exact la Agenţia Spaţială nu are neapărat legătură cu expediţii pe Lună, de exemplu. Ci mai degrabă cu cercetarea în domenii la care deja se lucrează de ceva vreme în Europa.

Partea palpabilă a programului spaţial românesc înseamnă lansarea, în scurt timp, -„probabil la anul” – a primului satelit autohton. Goliat, satelitul, nu are chiar dimensiunile demne de numele pe care-l poartă: e de fapt un cub mic, cu laturi de vreo 10 centimetri, dezvoltat de un grup de tineri cercetători. „Avem o nişă pe zona de nano-sateliţi care zboară în formaţie, conectaţi în reţea”, zice Marius Piso. Apoi, românii şi-ar mai pune amprenta pe zborurile spaţiale, spune Marius Piso: o firmă băcăuană are privilegiul de a produce, cu un strung de şase metri diametru, mai multe piese pentru racheta europeană Ariane.

România nu este în „subterane”

„Am avut mai multe jucării în spaţiu”, răspunde directorul ROSA la întrebarea „Au lansat vreodată românii ceva în spaţiul cosmic?”. Încă din anii ’70, românii erau recunoscuţi în domeniul magnetometriei, de exemplu. În prezent, însă, s-a păşit mai clar în Cosmos. A fost iniţiat recent şi un experiment biologic care va fi trimis pe staţia spaţială internaţională. Şi, de aproape zece ani, o echipă românească lucrează la un spectometru magnetic alfa – „o sculă cam cât birourile astea”, zice Piso -, care urmează să fie trimis pe staţia spaţială internaţională. „Am mai lucrat pentru misiunea Planck, un telescop de microunde care va determina cu foarte mare precizie vârsta Universului. E o bijuterie tehnică. A fost lansat acum o lună, deşi se lucrează de 11 ani la el”, spune Piso.

Astfel, după Marius Piso, România nu e sub nicio formă în „subteranele” programelor în dreptate dincolo de atmosfera te restră. „Suntem undeva pe locul ze ce în Europa”, spune directorul ROSA. Mai rămâne totuşi să aducă pe aceeaşi lungime de undă per cepţia publicului asupra muncii lor: cei de la ROSA au de-a face cu fel de fel de ciudăţenii. „Mai sună u nii nebuni care spun că L-au vă zut pe Dumnezeu, că e extraterestru şi să-L găsim noi”, glumeşte Piso.


MINUSCUL. Goliat, satelitul „de buzunar”
Foto: www.spacealliance.ro


DECIZIE

Cum a rămas România pe Terra

În 1989, cercetarea din domeniul spaţial nu se afla sub o stea norocoasă. Mândria de a fi trimis un român în spaţiu n-a însemnat mare lucru pentru Nicolae Ceauşescu. „Ba chiar l-a deranjat cosmonautul nostru. Că avea prea multă popularitate, şi lui Ceauşescu nu i-a convenit”, arată Marius Piso. Din acest motiv, dictatorul n-a mai dat undă verde pentru investiţii în proiecte mari şi şi-a concentrat interesul mai degrabă în rachete militare cu rază scurtă. Lângă Piteşti, la Târgul lui Bot, a fost „cam singura fabrică de rachete şi institut de cercetare din toată Europa de la Rin până în Rusia”.

În momentul de faţă, treaba asta cu lansările de rachete şi sateliţi se află sub reguli stricte, zice Marius Piso. „Din 2005, ESA lucrează la Codul de Conduită Spaţial, dar de care nu se poate vorbi prea mult pentru că este în strânsă corelare cu situaţia rachetelor balistice”, spune directorul ROSA. Problema e „una delicată”, adaugă el.

„Că faci o rachetă d-asta cum au făcut iranienii, şi aia poate să trimită o bombiţă proastă în România! Noi am luat o decizie privind programul spaţial prin '96-'97, pentru că prin '95 puteam să facem un satelit, să luăm o rachetă militară, s-o îmbunătăţim, să trimitem în spaţiu ceva, dar am ajuns la concluzia că ne facem de râs! Pentru că satelitul ieşea de vreo patru ori mai mare şi de patru ori mai prost. Doar aşa, de mândrie naţională, era aberant”, încheie directorul.

SECURITATE

Proiecte ROSA cu iz militar

Câteva dintre proiectele susţinute de ROSA par rupte din domeniul militar. O întrebare: ce legătură are un „Robot pentru combaterea acţiunilor terestre” cu Cosmosul? „Fac parte din conceptul nou de securitate”, spune Marius Piso. „Să spunem că s-a întâmplat un dezastru. Te-ai comutat imediat pe zona spaţială unde comunici cu satelitul care observă zona. România este parteneră a Centrului Satelitar European, care se ocupă de partea de space-intelligence”, spune directorul ROSA.

Un sistem-pilot de securitate a fost dezvoltat împreună cu Academia Tehnică Militară şi SRI şi pentru România. „Românii au participat în Irak pe partea de spionaj spaţial. Adică nu spionaj, ci informaţii. Nu mai e vorba de armată: îi pui civilului un sistem GPS pe maşină şi nu i-o mai fură”, argumentează Piso.

SPECIALIZARE

Contribuţie la aflarea vârstei Universului

„În condiţiile în care s-a lucrat, România a fost foarte activă în domeniul spaţial”, remarcă Dumitru Haşegan, directorul Institutului pentru Ştiinţe Spaţiale (ISS) şi cercetător încă din anii '70. Primul experiment românesc concret în spaţiu a fost în 1972, coordonat de Laboratorul de Raze Cosmice, când s-a montat un „mare bloc de detectori” pe un satelit Intercosmos. Atâta timp cât a existat Intercosmos, însă, dincolo de partea ştiinţifică s-a aflat mereu cea politică.

„Prin răcirea relaţiilor cu Moscova, implicarea noastră în program a început să scadă”, povesteşte directorul ISS. Printre proiectele cele mai vizibile ale ISS se află colaborarea la „Planck”. Vlad Popa, coordonatorul proiectelor de cercetare de la ISS şi soţul Luciei Popa, cercetătoarea din România care participă din 1994 la proiectul „Planck”, spune că satelitul este acum în spaţiu, într-o perioadă de „acomodare”. După corectarea satelitului, se aşteaptă date legate de momentul Big Bangului.

OPINIE EUROPEANĂ

„Orice tânăr din ţara voastră poate deveni astronaut”

Agenţia Spaţială Europeană (ESA) este interesată de cercetarea ro mânească în domeniul securităţii prin aplicaţii spaţiale. Asta spune Erwin Duhamel, director al Departamentului de Strategii pentru Securitate al agenţiei europene.

Şeful belgian de la ESA a acordat un interviu exclusiv pentru EVZ pe problema intrării ţării noastre în agenţie „cel mai probabil la anul” şi despre faptul că ţara noastră a avut mereu un interes în a folosi spaţiul în domeniul securităţii.

După apropiata „integrare spaţială”, România ar putea căpăta însă un rol secundar la nivel european: Duhamel crede că ţara noastră ar trebui să se axeze pe domeniul sateliţilor mici şi foarte mici, neacoperit suficient în momentul de faţă.

EVZ: Care va fi rolul României, odată admisă în ESA?
Erwin Duhamel:
Aici aveţi multe competenţe pe partea de cercetare. Am descoperit că aici se cercetează pe arii de nişă. Acolo unde ţările mari nu au interes să cerceteze, instituţiile din România îşi pot aduce contribuţia la cauza europeană.

Ce proiecte spaţiale româneşti de acest gen v-au atras atenţia?
Am văzut că vă descurcaţi foarte bine când e vorba să interveniţi la inundaţii. De exemplu, aţi arhivat deja, în mare, imagini prin satelit cu cele mai interesante zone din România la diferite inundaţii şi imediat ce se petrece ceva nou puteţi compara şi vedea ce se întâmplă la sol. Este unul dintre cele mai eficiente moduri de a acţiona din Europa.

Dincolo de cercetarea ştiinţifică, credeţi că programul spaţial românesc va putea fi capabil să se implice şi pe partea de hardware a proiectelor spaţiale europene?
Trebuie să vă axaţi mereu pe o nişă. De exemplu, pe domeniul sateliţilor mici şi foarte mici, unde Europa nu are deocamdată com petenţe în domeniu. Un alt sec tor în care vă veţi implica va fi cel al aplicaţiilor spaţiale. Adică cea de „traducere” a datelor obţinute dintr-un proiect spaţial în aplicaţii practice, cu folosinţă zilnică.

„Până acum nu aveaţi industrie”

De ce vine integrarea României în ESA abia acum?
Trebuie să înţelegeţi că ESA lucrează pe principiul banilor care se întorc dintr-o investiţie. Toţi banii investiţi de ţările componente ale ESA se întorc în industria naţională. Şi, acum câţiva ani, România nu avea o industrie care să facă produse de calitate în acest domeniu. Dar, între timp, s-a dezvoltat această industrie, şi România are un loc valoros în Europa.

Dacă acest lucru se va întâmpla, va avea România posibilitatea de a participa la explorarea spaţială europeană chiar trimiţând un astronaut român în spaţiu?
Sigur că da. În Europa avem o echipă de astronauţi şi-i selectăm doar pe cei mai buni pentru asta. Şi ţine doar de performanţele oricărui cetăţean de aici dacă România va avea un astronaut. Şi dacă există interes pentru asta. Orice tânăr din România poate deveni astronaut, dacă îndeplineşte toate cerinţele, după ce ţara voastră va intra în ESA.


DE BINE. Duhamel crede că avem potenţial în domeniul cercetării spaţiului
Foto: EVZ


"Trebuie să vă axaţi mereu pe o nişă. De exemplu, pe domeniul sateliţilor mici şi foarte mici, unde Europa nu are deocamdată competenţe în domeniu.",
Erwin Duhamel, directorul Departamentului de Strategii pentru Securitate al ESA