Editura Evenimentul si Capital

România, ȚINTA manevrelor MILITARE ruso-chineze. Kremlinul consideră Bucureştiul un furnizor de INSECURITATE şi INSTABILITATE în regiune

Autor: | | 1 Comentarii | 13170 Vizualizari

Relaţia dintre China şi Rusia e o temă de adânci preocupări, de divergenţe şi controverse la nivelul lumii academice globale. Marea temă este cât de reală este această legătură, cât de profundă, câtă încredere înglobează în ea şi dacă avem de a face cu un binom economico-militar de tipul Franţa-Germania, de exemplu, pe tărâm Asiatic.

Lipsa de încredere dintre cele două părţi este un fapt consemnat la nivel general. Totuşi de ce ar accepta Beijingul să fie târât în operaţiuni ostentative precum în Siria doar pentru a satisfice elementele imagologice utilizabile de către Rusia? Cum de nu realizează Moscova că principalul său inamic este Beijingul astăzi şi nu Occidentul, şi că oricât l-ar ţine de aproape şi oricâte exerciţii militare comune ar face şi angajări bilaterale sub steagul parteneriatului strategic, China se va revărsa natural peste Extremul Orient Rus şi peste Siberia bogată în resurse pe baza principiului vaselor comunicante, care presupune faptul că potenţialul major de populaţie se află în China - 1,2 miliarde de oameni, iar de partea cealaltă a frontierei se află doar 20 de milioane de ruşi la Est de Ural? Evident că ambele părţi realizează poziţiile, spun eu. Totuşi, acceptă să-şi facă servicii şi să transmită această coeziune aparentă pentru că ea potenţează ambii parteneri.

China profită pentru a fura ce mai e de luat la nivel tehnologic de la Rusia, pe zonă militară, pentru că are ambiţii militare naturale. Odată ce şi-a proiectat global forţa şi odată ce a achiziţionat proprietăţi, companii şi resurse, doreşte să şi le apere, şi a început proiecţia militară. Apoi, Rusia profită pentru a clama rolul de superputere globală pe seama acestei asocieri, chiar dacă e deja pe locul trei, iar China, care i-a luat locul de challenger global, aspiră la statutul de hegemon nu numai economic, dar, în perspectivă, şi militar, provocând SUA şi Occidentul.

Ceea ce nu e adevărat, dar ambiguitatea e tolerată şi utilizată aici de ambele părţi în scop propriu. În plus, pentru Beijing, dacă Rusia vrea, de ce să nu o angajăm, să îi limităm temerile, pentru moment, şi să o lăsăm să se joace cu terţii, Occidentul, care ar fi destinatarul mesajului militar de forţă de aici? Încrederea dintre cele două state este foarte redusă spre inexistentă. În timp ce mai multe surse media au speculat pe tema legăturilor din ce în ce mai strânse în domeniul militar dintre China şi Rusia, există multe semnale că niciuna dintre părţi nu are cu adevărat încredere în cealaltă parte.

De fapt, cei doi au suficient de multe date unul despre celălalt pentru a realiza cât e realitate, zâmbet de complezenţă şi cât e înţelegere sinceră. Dar această perspectivă generează implicaţii pentru toate statele lor vecine: dacă cei doi se combină, ce rezultă pentru terţi? Ce ameninţare reprezintă? Dar dacă sunt conştienţi de limitele cooperării lor şi planifică alt tip de evoluţie, o confruntare de perspectivă, ce poate genera această evoluţie pentru vecini? Iar dacă-şi tolerează jocurile din raţiuni de imagine, ce vor de fapt fiecare din cei doi jucători? Până unde împing agresivitatea în raport cu terţii? (Apropo, terţii suntem chiar noi!) În timp ce „VOSTOK“ se traduce „Est“, adevăratul scop al cooperării militare ar putea fi acela de a transmite un mesaj în direcţia opusă, către Vest. Moscova ar putea încerca să afişeze în faţa lumii şi în mod particular vecinilor săi de la vest, precum şi NATO, o atitudine ruso-chineză unită.

Această „prietenie“ este îngrijorătoare, deoarece în timp ce Moscova şi Beijingul se presupune că sunt buni parteneri comerciali, încrederea dintre cele două state este foarte redusă spre inexistentă. China, ca greutate strategică, va strivi şi va domina în primul rând Rusia.

Oricum, e greu de acceptat la Moscova că Rusia e simplul rezervor de resurse pentru creşterea Chinei, eventual sursă de tehnologie militară pentru a-şi potenţa dezvoltarea, iar ulterior aceste capabilităţi, dublate de resursele economice ale Beijingului, vor strivi în greutate strategică şi vor domina în primul rând Rusia. În plus, se cunoaşte faptul că Rusia, pe baza memoriei fostei grandori şi posturi de superputere, precum şi a relaţiei istorice cu China veche, în curs de dezvoltare, este paranoică în privinţa outsiderilor din Jocul Mare, iar China încă intră, pentru Kremlin şi pentru gânditorii din preajmă, în această categorie.

Dacă poziţia Moscovei vizează să transmită un mesaj vecinilor săi şi NATO, asta pune milioane de civili într-o situaţie de risc. Nu este important dacă aceştia plac sau nu plac Rusia, ci faptul că ar putea fi victimele nevinovate ale oricărei activităţi nesăbuite a sa îndreptată împotriva unui stat NATO.

Pe de altă parte, cum spune zicala, elefanţii sunt periculoşi şi când se bat, şi când se iubesc. Iarba de dedesubt, împreună cu toate animalele mici ale pădurii, sunt tăvălite rău de tot în toate situaţiile. Or, ambiguitatea şi dihotomia celor două posturi ameninţă deopotrivă vecinii şi lumea pe de-a-ntregul. Cu atât mai mult cu cât, pe flancul estic, la linia de contact între spaţiul euro-atlantic şi Rusia, tensiunile sunt constante şi evidente, în timp ce Extremul Orient are propriile lui temeri şi preocupări legate de subiecte şi terţi potenţaţi de către Moscova şi Beijing precum Coreea de Nord sau situaţia din Marea Chinei de Sud.

Acţiunile Moscovei, aşa cum este exerciţiul comun militar VOSTOK 2018, reprezintă doar un alt exemplu al dorinţei sale de a crea agitaţie şi de a exercita influenţă într-un mediu regional deja dificil. În timp ce putem doar spera că strategia necugetată a Moscovei nu ne va atinge, totuşi aceste acţiuni ale sale generează tensiuni nejustificate şi merită atenţia cuvenită din partea tuturor comunităţilor care pot fi afectate.

Vostok-2018: Rusia şi China, o alianţă de conjunctură

În perioada 11-17 septembrie, cu participarea Chinei, Rusia a organizat manevre militare de amploare (Vostok-2018), la care, potrivit informărilor oficiale, au participat peste 300.000 de militari, 36.000 de vehicule, 1.000 de avioane şi 80 de nave.

Vostok-2018 a provocat o îngrijorare serioasă în Statele Unite și în rândul aliaţilor săi din NATO, în special în rândul statelor de pe flancul estic al Alianţei, din care face parte şi România. Iar îngrijorarea este cu atât mai justificată, cu cât există precedentul anexării Peninsului Crimeea, din 2014.

Există însă foarte multe voci, din rândul analiştilor militari, care suţin că alianţa actuală dintre China şi Rusia este una de conjunctură. Astfel, potrivit lui Michael Kofman, care studiază probleme legate de armata rusă la Centrul Naval de Analiză (Center for Naval Analyses), un think tank afiliat guvernului SUA, Rusia şi China „nu sunt aliaţi, dar ca răspuns la presiunile Statelor Unite, ei doar semnalează că nu se văd reciproc ca amenințări”, mai ales că „în cadrul Strategiei de Apărare a SUA, cele două state sunt considerate competitori strategici”.

„Ce este diferit în legătură cu acest exercițiu este participarea chineză, care este relativ mică, dar trimite un semnal important”, consideră şi Jeffrey Mankoff, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale și fost consilier în relațiile SUA-Rusia la Departamentul de Stat. „Moscova îi transmite Chinei că nu se mai află în centrul planificării militare rusești în Orientul îndepărtat și semnalează SUA și NATO că, dacă relația rămâne tensionată, Rusia are și alte opțiuni”, a continuat Mankoff, citat de Politco.

Pentru chinezi, participarea la aceste manevre militare de amploare „a reprezentat mai mult o oportunitate de învăţa câteva lecţii importante privind mobilitate trupelor, având în vedere că R.P. Chineză are o suprafaţă mare”, consideră şi generalul în retragere Bill Hix, care, potrivit publicaţiei Politico, a colaborat, până în această primăvară, cu US Army, în realizarea unor strategii privind potenţiale conflicte majore.

În realitate, ruşii au mai mare nevoie de chinezi, decât invers, consideră şi Ian Brzezinski, un fost oficial de la Pentagon care s-a ocupat de politicile privind NATO şi Europa, în timpul administraţiei George W. Bush. „Nu cred că ruşii au fost luaţi prea în serios de către chinezi, nu sunt consideraţi parteneri strategici importanţi (...) Puterea militară chineză o surclasează mult pe cea rusă. Ce s-a întâmplat (n.a.-la Vostok-2018) a fost doar o colaborare tactică, nu una strategică”, a mai spus Brzezinski.

Tratatul INF şi Deveselu

Stirea MOMENTULUI despre Florin Busuioc! Medicii au facut anuntul sambata

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Politica

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI