S-a dat publicităţii sondajul IMAS pe luna octombrie 2012.
Compararea rezultatelor cu cifrele înregistrate în luna anterioară, septembrie 2012, a produs mare agitaţie în lumea analiştilor politici. Dat fiind că toţi liderii au înregistrat o scădere în materie de Încredere, s-a desluşit un nou prilej de bătut clopotul în dungă: Clasa politică autohtonă dezamăgeşte şi mai tare electoratul. Nu contest adevărul acestei concluzii, readuse la viaţă, prin respiraţie artificială, ori de cîte ori se tipăresc rezultatele un sondaje mai mul sau mai puţin electorale.
Eu însă, spre deosebire de mulţi camarazi de analiză, nu văd în asta nici un motiv de alarmă pentru soarta democraţiei româneşti, cîtă o fi rămasa după atîtea violuri din partea puterilor postdecembriste succesive.
Democraţia noastră înfăţişează şi acest simpatic paradox: Cu cît sînt mai dezamăgiţi de politicieni, cu atîta se grăbesc alegătorii să pună ştampila exact pe cei care-i dezamăgesc. Sondajul IMAS nu-mi dă tresăriri de nelinişte exprimată în scris şi dintr-un alt motiv: Liderii politici au scăzut la capitolul Încredere în hotarele marjei de eroare - 3%. Singurul care înregistrează o scădere semnificativă - 7% - rămîne Mihai Răzvan Ungureanu. Faptul ar trebui să ne provoace întrebări din cel puţin două motive: 1) MRU se prezenta nu demult drept steaua urcătoare a scenei noastre politice.
2) MRU e unul dintre liderii Opoziţiei la Puterea întruchipată de USL. Scăderea sa în sondaje înseamnă, printre altele, şi reducerea pericolului pe care-l reprezintă pentru Putere un purtător de cuvînt al Opoziţiei. În căutarea explicaţiilor, unii s-ar putea îndrepta către recentul scandal al Listei de protocol al fostului premier, scandal căruia MRU i-a făcut faţă într-o manieră lipsită de strălucire. Scandalurile definesc personalităţile noastre politice. S-a dovedit însă că liderii de care s-a amorezat electoratul nu sînt afectaţi de dezvăluiri, mai ales cînd acestea sînt făcute nu de presa independentă, ci de presa de propagandă şi agitaţie a partidelor.
În cazul lui MRU, un efect al scandalului a fost posibil pe fondul unei scăderi a domniei sale în sondaje avînd drept cauze: 1) Intrarea în aluatul nedospit care e Alianţa România Dreaptă. Ca lider al Forţei Civice, nou ivite pe scena politică, MRU avea toate condiţiile pentru a-şi face auzită vocea. Din clipa cînd Forţa civică a devenit membru al unei Alianţe dominate de PDL, vocea sa a dispărut. Fie pentru că exigenţele Alianţei cer să apară doar împreună cu Vasile Blaga şi Aurelian Pavelescu, fie pentru că n-are ce spune diferit de ceea ce spun liderii PDL. Se dovedeşte mai mult decît semnificativă întîmplarea că, după lansarea candidaţilor ARD, singurul lider care a apărut pe televiziuni pentru a explica poporului telespectator ce şi cum a fost Vasile Blaga.
2) MRU nu e simpatizat de liderii PDL. Aceştia sînt convinşi că ARD e o afacere rentabilă doar pentru aliaţii PDL. În acelaşi timp, liderii PDL nu vor admite nici în ruptul capului că în zona lor de influenţă se poate ivi o altă vedetă decît Traian Băsescu.
Se vede şi cu ochiul liber: Vedeta Dreptei, omul crezut de mulţi ca succesorul lui Traian Băsescu a fost redus azi la un simplu candidat al ARD la parlamentarele din 9 noiembrie 2012. Poate că rămînerea pe cont propriu a Forţei civice i-ar fi adus lui MRU un alt statut în sondaje. Asta ar fi însemnat însă asumarea riscului de a nu participa la scrutinul din 9 de dembrie 2012. MRU a preferat succesul pe termen scurt celui pe termen lung. Şi asta se plăteşte. Chiar şi în politică, dacă nu mai ales în politică!