Iată faptele. Un cetățean - Mariana Rarinca - are o pricină cu Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu. E o pricină de bani în aparență, dar în realitate, e o pricină între două femei. O astfel de pricină se încheie în mod obișnuit dacă nu cu un proces civil, atunci măcar cu păruială între cele două pe maidan, spre jubilația estetică a lelițelor ieșite la gard în capot și cu paie-n cap.

În România lui 2015, această pricină s-a terminat astfel:

La capătul unui lung și incredibil șir de abuzuri, de manevre amintind de Securitatea din Regimul Ceaușescu, de încălcare a legilor și regulamentelor, Livia Stanciu   i-a administrat Marianei Rarinca  nu o păruială, ci trei ani  închisoare cu suspendare.

Dacă socotim că Mariana Rarinca a făcut șase luni de arest preventiv, putem spune că Livia Stanciu i-a administrat Marianei Rarinca trei ani și șase luni  închisoare: trei ani  cu suspendare și șase luni cu executare.

Asta după ce un Complet al Curții de Apel București a achitat-o pe Mariana Rarinca.

Cînd  DNA a făcut contestație în anulare la sentința de achitare, un  tip întîlnit de mine la Bibliotecă, indignat de abuzurile deja comise împotriva Marianei Rarinca,  mi-a zis că dacă se va admite Contestația DNA și mai ales dacă Mariana Rarinca va fi condamnată de un Complet al Curții de Apel, după ce un alt Complet, tot al Curții de Apel, a achitat-o, va fi o nouă Afacere Dreyfus.

Contestația în anulare a fost admisă.

Procesul a fost rejudecat de un Complet desemnat de Binomul SRI-DNA, după ce Dosarul fusese luat, printr-o succesiune de manevre ilegale,  Completului desemnat aleatoriu.

Mariana Rarinca a primit trei ani cu suspendare.

 Socotind că nimic nu poate fi mai rău în România decît condamnarea cu executare, mulți tratează sentința ca una de achitare.  Pentru statutul unui cetățean, n-are importanță că e condamnat cu suspendare sau cu executare. În ambele cazuri, el e un infractor. Prin sentință, Mariana Rarinca e oficial o  șantajistă ordinară.

Dacă scrii despre ea așa ceva, nu te poate da în judecată pentru calomnie.

A fost o  nouă Afacere Dreyfus?

Pe dracu!

N-a fost nici măcar o unghie din Afacerea Dreyfus.

Ba mai mult,  prin intervenția rapidă a ofițerilor acoperiți dintr-o presă și așa șantajată de Binom, Mariana Rarinca a fost condamnată și mediatic drept șantajistă, în timp ce Livia Stanciu a fost căinată ca victimă a unei șantajiste ordinare.

Cum s-a ajuns la această  aberație juridico-  mediatică, demnă de Statul islamic?

Din răspuns scot de la început activitatea intensă a Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA, declanșată imediat ce Mariana Rarinca a fost achitată.

Scot și magistrala diversiune prin care opinia publică a fost intoxicată cu zvonul cu Mariana Rarinca va primi trei ani cu executare.

Scot și rolul  ticăloșilor din Justiție care au pus botul la această afacere. Acești ticăloși se iluzionează că  le va fi bine toată viața drept răsplată pentru abuzurile la care s-au dedat. După cum arată cazurile Eva, Papici, le va veni și lor rîndul.

Ca să se salveze, Sistemul trage apa din cînd în cînd.

M-aș opri   la   responsabilitatea Marianei Rarincea pentru  această  inexplicabilă lipsă de reacție a opiniei publice la abuzul căreia i-a fost victimă.

Cineva de la o televiziune de știri  care a susținut cauza contabilei de la Galați mi-a spus c-a vrut s-o aducă pe Mariana Rarincea în studio pentru un dialog.

Mariana Rarincea a refuzat.

Motivul?

Avea exclusivitate la Antena 3.

Cînd ești victima unei nedreptăți,  te adresezi întregii prese și nu doar unei singure publicații, refuzîndu-le pe celelalte.

Din motive care-mi scapă, Mariana Rarinca a fost confiscată, cu acceptul ei, de Trustul lui Dan Voiculescu.

Aceasta a fost una dintre cauzele pentru care situația ei n-a devenit o cauză a întregii prese și, prin asta, a întregii opinii publice:

1. Așa cum s-a văzut din intervenția Liviei Stanciu la ședința de rejudecare de joi, 10 septembrie 2015, a fost destul de ușor de  convins opinia publică de la noi că Scandalul a fost regizat de Trustul lui Dan Voiculescu în cadrul amplului proces de terfelire a Justiției în numele corupților.

2. Ziariștii de la Antena 3 au reușit, prin comportamentul lor huliganic, să stîrnească antipatia  imensei  majorități a jurnaliștilor din România. Cine urmărește slujbele transmise în direct care sunt emisiunile lui Mihai Gâdea va fi observat că de ani buni jurnaliștii prezenți seară de seară sunt aceeași, dintre cei cu un statut dubios. În aceste condiții, printr-un proces firesc în cazul gazetarilor, presa  insultată zilnic de slujbașii lui Dan Voiculescu au identificat-o  pe Mariana Rarinca cu Antena 3. Lucru nu prea greu, repet, cîtă vreme Mariana Rarinca a acceptat   să se exprime prin Antena 3.

3. Sentința i-a făcut fericiți pe cei din    Trustul lui Dan Voiculescu.

După ce au nenorocit-o promițîndu-i că o va susține, după ce i-au smuls exclusivitatea,  slujbașii lui Dan Voiculescu au vîndut-o pe Mariana Rarinca în schimbul unor înlesniri pentru Camelia Voiculescu în cele două procese de corupție pe care le are.

Se înțelege că o condamnare cu executare le-ar fi ridicat mari probleme lui Mihai Gâdea și subordonaților săi.

Ar fi trebuit să aleagă între presiunea telespectatorilor de a avea o poziție dură față de condamnare și înțelegerea cu Binomul SRI-DNA să se ocupe critic doar de Traian Băsescu, marele pericol pentru Rața mecanică de la Cotroceni.

Condamnarea doar cu suspendare, acceptată și de Mariana Rarinca, i-a făcut fericiți pe slujbașii lui Dan Voiculescu.

Nu-i exclus ca sentința s-o fi făcut fericită și pe Mariana Rarinca.

Indiscutabil, după cum mergeau lucrurile, se aștepta la o sentință cu executare.

Față de perspectiva statului în pușcărie trei ani, uitată de toți, inclusiv, dacă nu chiar mai ales, de Trustul lui Dan Voiculescu, în care intră și site-ul Lumea Justiției, contabila din Galați, a preferat să piardă banii pe care Livia Stanciu îi datora, să facă șase luni de închisoare fără a avea vreo vină.

Eu însă cred că sentința de trei ani condamnare cu suspendare nu trebuie să facă fericit pe nimeni dintre cei care mai cred în cinste, în corectitudine, dar mai ales în posibilitatea celui slab de a se apăra de abuzurile celui puternic.

Fie că acest Puternic are bani, are funcții sau  relații.

Din toate datele pe care le dețin rezultă clar că și Mariana Rarinca și Livia Stanciu n-au  fost mînate de nimic altceva decît de nebunia de tip shakespearean care pune stăpînire la un moment dat pe două femei vanitoase, suficient de apropiate ca să-și știe reciproc toate secretele – de la cele de bucătărie pînă la cele de alcov.

În ura față de Livia Stanciu, Mariana Rarinca a apelat la unul dintre cei mai mari dușmani ai președintei ÎCCJ:

Trustul lui Dan Voiculescu.

Mariana Rarinca a apelat la presă pentru a se răzbuna.

Livia Stanciu a apelat însă la instituțiile de forță pentru a se răzbuna la rîndu-i.

Simpla analiză a Cazului arată că Livia Stanciu n-a încercat o clipă să stingă scandalul prin mijloace omenești.

Dimpotrivă, ea a răspuns imediat năpustind asupra Marianei Rarinca toată forța statului român polițienesc.

Esența Cazului în aceasta constă?

În războiul inegal dintre un Ștab și un simplu cetățean.

N-o cunosc pe Mariana Rarinca.

N-o cunosc pe Livia Stanciu.

Dintre cele două m-a interesat și mă interesează Livia Stanciu,  Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, deținătoare uneia dintre primele funcții în statul român, dar mai ales  magistratul care întruchipează Justiția.

Poate că Livia Stanciu ca persoană fizică e ceea ce îi zdrăngănea, pe post de cobză, Rechizitoriul DNA: un „reper de moralitate, profesionalism, corectitudine și demnitate”.

Poate că jurnaliștii care i-au comis abjecția gazetărească publicîndu-i o fotografie astfel trucată încît să pară că ditamai Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție merge cu metroul și nu cu mașina, freacă podelele, sumeasă pînă la brîu, și-și cară singură de la Piață tăgîrța cu cartofi plini de pămînt, au o altă imagine despre Livia Stanciu, ivită dintr-un îndelung contact direct.

Eu însă, care am citit și comentat toate documentele semnificative pentru incredibilele abuzuri comise de dragul Liviei Stanciu – de la viteza halucinantă cu care DNA s-a pus în mișcare la plîngerea Liviei Stanciu pînă la încălcările Legii și Regulamentelor pentru ca Dosarul constestației în anulare să ajungă de la Completul legal desemnat la Completul ilegal desemnat de Binom – am altă imagine.

Imaginea unei Tovarășe de pe vremuri pe care dacă aveai nenorocul s-o superi dracu' te lua.

Divizia Presă a Binomului SRI-DNA s-au năpustit, după sentință, să se facă utili Liviei Stanciu încercînd s-o transforme într-o biată victimă a Ticăloasei Mariana Rarinca.

Dincolo de faptul că niciodată un gazetar adevărat, ca, de altfel orice truditor al condeiului, în conflictul dintre un Ștab și un amărăștean nu se va năpusti asupra amărășteanului, deoarece în timp ce Ștabul are de partea sa totul, amărășteanul crede – uneori prostește – că are de partea sa presa, victoria Liviei Stanciu asupra Marianei Rarinca e un semnal cumplit pentru oamenii simpli din această țară.

Conflicte asemănătoare celui dintre Mariana Rarinca și Livia Stanciu sînt fapte curente în România de azi.

Oamenii simpli, oamenii fără bani, fără putere, dar cinstiți, intră uneori în conflict cu un Puternic al zilei.

Un baron local, un îmbogățit de-al satului, un primar, un șef de poliție, un demnitar, un procuror.

Viața e astfel alcătuită că inevitabil un om simplu intră în conflict cu un Puternic.

În acest conflict, Puternicul are de partea sa totul – instituții de forță, bani, bătăuși – Omul simplu știe asta. El însă e convins că are de partea sa Dreptatea.

Cazul Rarinca i-a dovedit omului simplu că are de partea sa doar Iluzia Dreptății.

Aceasta e principalul efect al întregii Afaceri.

Și din acest punct de vedere, dacă Livia Stanciu e bucuroasă că i-a arătat ea fostei membre a familiei cine e; dacă Mariana Rarinca e fericită că nu va face pușcărie, deși eu n-aș băga mîna-n foc că nu va plăti pentru cutezanța ei; dacă cei de la Antena 3 sînt mulțumiți că nu mai trebuie să supere pe nimeni atacînd Cazul; dacă Divizia Presă a Binomului SRI-DNA e mulțumită c-a îndeplinit cu succes Misiunea; dacă Codruța Kovesi se îmbată la gîndul c-a dovedit încă o dată că e cea mai puternică sculă din țară; cine știe cît de importantă pentru o țară e credința omului simplu în puterea Dreptății n-ar trebui să fie de loc fericit.