Primul meu editorial din Expres, se intitula Un sistem sau un om? Ne aflam în 7 februarie 1990. Din 22 decembrie 1989 după-amiaza, propaganda noului regim – al lui Ion Iliescu – ne pisa la cap cu teza răspunderii exclusive a lui Nicolae Ceauşescu pentru toate relele regimului Ceauşescu.

Ulterior, cînd au putut să deschidă gura şi foştii nomenclaturişti, vîrîţi la puşcărie de procurorii ceauşişti trecuţi de partea noului Stăpîn, locul lui Nicolae Ceauşescu l-a luat Elena Ceaușescu.

Făcînd o incursiune în istoria trecerilor de la un regim la altul, avertizam în editorialul respectiv asupra diversiunii privind descărcarea tuturor relelor din Regimul Ceauşescu prin împovărarea unui singur om – Nicolae Ceauşescu.

Am purces la această introducere nu pentru a mă fuduli cu cît de ager eram eu în urmă cu 25 de ani, ci pentru că tot ceea ce se întîmplă în prezent cu Elena Udrea poate fi comparat (evident, luînd în considerare riscurile oricărei comparaţii) cu ceea ce s-a întîmplat cu Nicolae Ceaușescu în primele luni ale noului regim.

Elena Udrea a fost unul dintre liderii marcanți ai PDL – ministru, vicepreşedinte, candidată la șefia partidului, apropiată a lui Traian Băsescu. Încă de acum cîţiva ani, PSD-ul a lansat o campanie furibundă de denunţare a regimului Traian Băsescu drept unul în care corupţia la nivel guvernamental a înflorit.

Nu numai PSD, dar şi presa independentă au dezvăluit afaceri de corupţie la cel mai înalt nivel al Guvernării PDL.

Printre altele, au fost evidenţiate mecanisme de obţinere de bani negri, care au fost folosiţi apoi în campaniile electorale.

Au trecut două luni de la ivirea unui nou regim:

Cel al lui Klaus Iohannis.

Prin intervenţia DNA, regimul Traian Băsescu se dezvăluie şi sub aspectul – pînă acum trecut cu vederea de DNA – al unor afaceri de corupţie.

Numai că, în mod diversionist, toate acuzaţiile de Corupţie din regimul anterior, mai precis din Guvernarea PDL, se concretizează exclusiv asupra unui singur om:

Elena Udrea.

Astfel, Elena Udrea pare a fi aleasă drept persoana prin care se descarcă partea negativă a regimului Traian Băsescu.

Să mă explic.

Cazul Elena Udrea n-are nici o legătură cu juridicul. Are legătură cu diversiunea politico-mediatică. Nu spun – cum de altfel n-am spus - că Elena Udrea e nevinovată, nici măcar pentru a da curs clișeului cu Pînă la o sentință definitivă. Una e însă planul juridicului, care reclama concentrarea la început pe un singur dosar – cel cu spălarea de bani –, și alta deschiderea a patru dosare de urmărire penală însoțite de patru cereri de arestare preventivă, dezbătute și aprobate în Parlament, în condițiile în care pentru Adrian Năstase, pentru Miron Mitrea, pentru Dan Voiculescu, pentru Relu Fenechiu, mai nou, pentru Sebastian Ghiță, nu s-a cerut arestarea preventivă. E mai mult decît interesant că judecătorul de drepturi și libertăți a respins ca nefondate acuzațiile de spălare de bani și de fals în acte din primul dosar din primul dosar întocmit Elenei Udrea, cel dinaintea Denunțului depus la DNA. 

 Ce face atunci Codruța Kovesi?

O femeie obișnuită, făcută mat de cea pe care o urăște, și-ar fi smuls părul de deznădejde. Codruța Kovesi are (încă) în proprietate cătușele din România. Drept urmare, Elenei Udrea i s-au mai trîntit trei dosare penale. De ce? Printre altele și pentru că DNA face dosare după principiul tragerii la Loto. Sînt unii care iau un snop de bilete, în speranța deșartă că vor nimeri unul cîștigător. În cazul Elena Udrea, procurorii DNA fac dosare după dosare, doar s-o nimeri unul bun.

Aceasta ar fi una dintre explicațiile performanței DNA de a deschide unei singure persoane patru dosare în același timp și a lansa patru arestări preventive. Pentru a înțelege absurditatea abuzurilor DNA trebuie să reamintim o altă trăsnaie:

În Dosarul Microsoft, Elena Udrea avea arest la domiciliu.

În dosarul Gala Bute are arestare preventivă.

Dacă i se mai deschide un dosar – și i se va mai deschide, pentru că șefa DNA e neobosită în suferințele sale – DNA va cere condamnarea la moarte.

Păi, cum vine asta?

Elena Udrea e mai periculoasă public într-un dosar decît într-altul?!

Coloneii de la DNA cred că toți sîntem ca ei:

Proști.

De ce are prioritate spectacolul mediatic?

Pentru că Scandalul Elena Udrea e un caz de folosire a Luptei împotriva corupției, asemenea luptei de clasă, pentru rezolvarea unor interese politice meschine.

Elena Udrea a dezvăluit ceea ce știa de pe vremea lui Traian Băsescu. Fiecărui politician i se întocmește un dosar la DNA. Îmi spunea cineva că un om de afaceri a fost chemat la DNA, i s-a pus o hîrtie în față și i s-a poruncit:

Scrie ce știi despre X și despre Y.

X și Y erau un politician important din Coaliția de guvernare, iar Y un fost șef de Serviciu secret. Dacă nu scria ce voia DNA, omul de afaceri era reținut pe loc pentru 24 de ore.

Repet, în Cazul Elena Udrea ne confruntăm cu două planuri distincte:

Unul al juridicului, care ar fi cerut muncă harnică și profesionistă, cu discreție, din partea procurorilor pentru a întocmi un dosar beton.

Celălalt, al diversiunii, constînd în spectacolul politico-mediatic de tip hollywoodian.

E interesant de observat că în cazul Elenei Udrea impresia generală e de concentrare exclusivă în planul spectacolului politico-mediatic de tip senzaționalist.

Scopul punerii în joc al tuturor mijloacelor folosite pînă acum de DNA în anchetele de corupție se dezvăluie a fi transformarea Elenei Udrea în coruptul de serviciu, după procedeul folosit la Adrian Năstase, într-un personaj de tip dușman al poporului, așa cum se proceda în anii stalinismului românesc.

Sînt mai multe posibile explicații ale acestei realități.

1. Una trimite, așa cum am mai scris, la complexele Codruței Kovesi.

Complexe personale, care o fac să urască femei cu mai mult succes la bărbați decît are ea; ceea ce nu-i deloc greu. Aceste complexe au dus la Operațiunea Alina Bica, mai ales că fosta șefă a DIICOT e o profesionistă infinit mai bună decît Codruța Kovesi, a cărei carieră profesională se reduce la cea de șefă ascultătoare cu bărbații care-i sînt stăpîni.

2. Cealaltă se referă la nevoia de a se afirma în fața noului Stăpîn de la Cotroceni, de teama că acesta știe ce a făcut și ce a dres cu fostul Stăpîn.

O altă explicație trimite la Diversiunea căreia i-aș putea spune: Elena Udrea-Nicolae Ceaușescu al Regimului Traian Băsescu.

De ce se trecuse în 1990 la Operațiunea Un singur om vinovat?

Din mai multe motive:

1. Noul Stăpîn, Ion Iliescu, fusese un stîlp al sistemului comunist. Supraviețuirea sa politică depindea de scoaterea sistemului basma curată prin aruncarea responsabilității asupra unui singur om.

2. FSN-ul se baza pe foști nomenclaturiști și foști securiști. Unii, din plan secund, alții care o făcuseră pe dizidenții, nu față de sistem, ci față de Nicolae Ceaușescu. Aceștia trebuiau absolviți prin absolvirea sistemului.

Ce se întîmplă în Cazul Elenei Udrea?

Din cîte se vede, întreg regimul Traian Băsescu, dar mai ales Guvernările PDL, sînt circumscrise în partea de Corupție, cu maximă atenție, la Elena Udrea.

Elena Udrea e prezentată în presa de ofițeri acoperiți nu numai ca o coruptă a întregului regim, drept cea la care ajungeau și se opreau toți banii negri, dar și ca un demnitar prost, de care se plîng foștii subordonați că-i ținea pînă noaptea tîrziu. Lesne de văzut aici mecanismul stalinist al denunțării.

La ordinele Codruței Kovesi, procurorii evită pe cît posibil trecerea mai departe de Elena Udrea și de Alina Bica. Un observator atent al Dosarului Alinei Bica va dibui imediat mai multe ciudățenii:

1. Alina Bica pare a fi fost singură în Comisia de despăgubiri. Nu există Guvern, nu există alți membri, nu există SRI care să sesizeze pe șeful statului cu ce se întîmpla acolo.

2. Alina Bica acordă despăgubiri ilegale – potrivit procurorilor - de sute de milioane de euro. În America, orice anchetator s-ar strădui să găsească mobilul acestei acțiuni infracționale. Procurorii DNA n-au găsit nici un mobil. Chestia cu terenul, vîrîtă pe gît românilor de ofițerii acoperiți din presă, n-a fost dovedită. Și chiar dacă ar fi terenul, e prea puțin pentru o activitate infracțională de sute de milioane de euro. Cei care au lucrat cu Alina Bica susțin că nu e șpăgară. Avem astfel un personaj pe care numai mintea unui procuror DNA o putea făuri:

Alina Bica face infracțiuni grave de dragul de a le face!

Așa, ca să-și irosească timpul, după cum unii joacă table în Cișmigiu.

De ce se zbat procurorii, cu complicitatea ofițerilor acoperiți de la Înalta Curte, să rezume strict la Alina Bica nivelul infracțional?

Pentru a nu ajunge la liderii PDL de azi, cei care au făcut campanie pentru Prea Alesul și cei care ar trebui să asigure Guvernul Majestății Sale Klaus Iohannis.

Asemănător se întîmplă și cu Elena Udrea. Motivarea iscălită de o judecătoare de la Înalta Curte în cazul arestării preventive lasă impresia că respectiva a tras pe nas înainte de a se apuca de redactat.

Potrivit Documentului, o parte din banii procurați de Elena Udrea pe căi oculte au ajuns la un partid: PDL. Cum adică? Din cîte știm, chiar dacă e de genul masculin, PDL n-are nădragi și cu atît mai puțin păr. PDL e doar un nume. Banii nu puteau ajunge la un nume. Banii au ajuns la anumite persoane, care le-au folosit în campania electorală.

Dar nu numai atît.

Dacă Elena Udrea a făcut rost de bani pentru partid, și alți lideri ai PDL știau de asta. Afacerea Microsoft e una guvernamentală. În afacere au fost implicați miniștri, lideri politici. Așa cum se schițează afacerea, ea consta în datoria unor miniștri de a face rost de bani negri pentru campania partidului. Miniștrii erau numiți și cu condiția de a face rost de bani. A considera că Elena Udrea e singura vinovată de corupția din Guvernarea PDL mi se pare o aberație. În cazul judecătoarei nu e vorba de tras pe nas. E vorba de îndeplinirea unui ordin. Să nu cumva să se ajungă la liderii PDL, cei care vor asigura Guvernul Majestății Sale Klaus Iohannis!

Că e așa ne-o dovedește o altă ciudățenie. Toți cei convocați la DNA  primesc poruncă să facă denunțuri numai împotriva Elenei Udrea. Unii dintre ei au comis eroarea de a face denunțuri și împotriva lui Vasile Blaga, șeful campaniei electorale a lui Klaus Iohannis – Imperatorul. Traian Băsescu critică  mai noua bazare a anchetelor pe denunțuri. Se înșeală. Denunțurile sunt probe doar în cazul Elenei Udrea. În cazul Vasile Blaga, al altor demnitari ai Guvernului PDL, denunțurile nu sunt valabile. Da, au fost valabile în cazul lui Adrian Videanu. Adrian Videanu a fost înhățat însă nu ca fost membru al Guvernului PDL, ci ca lider PDL care a îndrăznit să se apropie de PMP.

Albirea foștilor miniștri și a foștilor lideri PDL, acum tovarăși de partid cu Klaus Iohannis, noul Stăpîn de la Cotroceni, e doar unul dintre motivele concentrării exclusive a DNA pe Elena Udrea dintre toți cei care au guvernat România cu puțin timp în urmă.

Elena Udrea a fost aleasă drept Coruptul de serviciu al Regimului Băsescu și din alte motive:

1. Deșănțarea anterioară ca femeie cu bani. E ușor s-o faci Corupta perfectă pe cineva care nu și-a ținut banii la bancă sau la ciorap.
2. Elena Udrea e urîtă de toți deontologii și deontoloagele din presă.
3. Elena Udrea a fost și este o vedetă a media de la noi. Prin concentrarea asupra ei, Codruța Kovesi își asigură nu numai rezolvarea complexelor, dar și gloria de luptătoare neînfricată împotriva Corupției.

Traian Băsescu susține pe toate drumurile că are încredere în Justiție în cazul Elena Udrea.

Eu care știu cît de mizeră a fost bătălia pentru ca Înalta Curte să amîne pînă după alegeri judecarea incompatibilității lui Klaus Iohannis, n-am nici o încredere în Justiția noastră mai sus de Judecătorie, singurul nivel unde se judecă pe bune, deoarece cariera magistraților de aici n-a depins de politic și, mai ales, deoarece nimeni nu pierde timp și bani plasînd aici ofițeri acoperiți.