Primul tur a înregistrat cea mai slabă participare la votul pentru prezidenţiale din perioada postdecembristă.

Așa cum am prevăzut, pe fondul căpușării campaniei de către spectacolele hollywoodiene ale DNA, dar și pe cel al strategiei proaste a ACL de a-l ține în plan secund pe Klaus Iohannis, la primul tur și-au spus cuvîntul mașinăriile de partid. Mașinăria ACL, gripată zdravăn de absența unei suduri perfecte între PDL și PNL, a fost învinsă la scor de cea a PSD.

Diferența dintre Victor Ponta și Klaus Iohannis e una dintre cele mai mari din 1990 încoace dintre primul loc și cel de-al doilea:

O depășesc doar alegerile din 1992 și 2000, ambele în favoarea lui Ion Iliescu, dar nesemnificative deoarece au avut loc în condiții deosebite. Cele din 1992, în absența unei Opoziții puternice, iar cele din 2000, cu al doilea clasat C V Tudor.

Deși s-a făcut mare caz pe site-urile și la televiziunile ACL de fraudarea primului tur de scrutin (ordinul pe unitate a sunat Alegerile n-au fost libere!), deși în diaspora nu s-a putut vota în unele locuri la turație maximă, totuși nu putem vorbi de o fraudă majoră menită a inversa un scor din realitate. Putem presupune că s-a umblat la procentajul lui Călin Popescu Tăriceanu în defavoarea celui al Monicăi Macovei. Rezultatul, repet, e urmarea slabei prezențe la vot prin raportare la importanța acestor alegeri, cele care vor da noul președinte pe cel puțin 5 ani de acum încolo și, probabil, guvernarea pe cel puțin zece ani de acum încolo.

În aceste condiții, echipele de campanie ale celor doi candidaţi sînt conştiente de importanţa creşterii sau scăderii numărului de alegători la turul al doilea.

Pentru echipa lui Klaus Iohannis devine crucială scoaterea la vot a unui număr mare de alegători anti-PSD decît au fost în turul întîi. Pentru echipa lui Victor Ponta crucială rămîne aducerea la vot a celor care au votat cu PSD în turul întîi şi păstrarea acasă a alegătorilor anti-PSD greșit identificați ca fiind alegători de Dreapta.

Aceste două obiective net diferite explică acţiunile net diferite ale celor doi candidaţi.

Echipa lui Klaus Iohannis pariază pe ieşirea alegătorilor anti-PSD la vot într-o Revoluţie menită a stopa instalarea „Dictaturii roşii peste ţară”.

Pentru aceasta între cele două tururi au fost puse la lucru următoarele manevre electorale:

1. Iniţierea unor mişcări de stradă pentru a lăsa impresia de Românie ridicată împotriva pericolului PSD-ist, după cunoscuta formulă a Stîngii împotriva Fascismului. Manevra a fost folosită în 2000 de PSD pentru  a-l face pe Ion Iliescu victorios zdrobitor față de C V Tudor. La vremea respectivă, deși dușman de moarte de-ai lui Vadim, am luat atitudine față de formele grotești ale propagandei PSD. Pro tv, la vremea respectivă în proprietatea lui Adrian Sârbu, difuza de dimineață pînă seara pelicule artistice și documentare despre crimele lui Hitler. Bietul C V Tudor fusese promovat, de dragul lui Ion Iliescu, la rangul de Fuhrer. Efectul acestor manifestări, folosite şi de USL în ianuarie 2012 – număr puţin într-o localitate, dar amplificate prin prezentarea tendențioasă ca dominînd întreaga ţară, depinde de prezentarea lor de către televiziunile de ştiri. Site-urile și televiziunile ACL, în frunte cu Gândul,  Realitatea tv și Digi 24, au purces la o campanie lipsită de morală profesională de incitare la ieșirea în stradă și de exagerare a Protestului întregii țări în numele ”alegerilor libere”, una dintre cele mai iresponsabile lozinci electorale postdecembriste, ( ar însemna că-n România nu s-au desfășurat alegeri libere, ci alegeri sub dictatură). Și la al doilea tur ar trebui să ne pomenim cu observatori internaționali.

Dacă Gândul lui Adrian Sârbu, Realitatea tv și Digi tv au participat la manevra ACL, Evenimentul zilei și B1tv, mult mai corecte, a dat informații despre manifestări, fără a se implica emoțional  pînă la isterie, însă. De aceea asupra celor două instituții s-au năpustit cu acuze grave chibiții electorali ACL din presă.

2. Întreţinerea tezei fraudării la primul tur prin cultivarea incidentelor din diaspora. Avem de-a face cu  folosirea trucului prin care Traian Băsescu a răsturnat scorul în 2004. Un truc eficient în 2004 prin spaima provocată în rîndurile PSD. Definit prin imaginea de partid neocomunist, PSD se panichează ori de cîte ori de cîte ori adversarul îi dă șah cu teza fraudării. În 2004, teza fraudării – un truc electoral dibaci al lui Traian Băsescu – a făcut ca PSD să dea înapoi. A ieșit o brambureală la care au contribuit din plin și imbecilitățile BEC, fără nici un efect în planul contracarării de către PSD a tezei fraudei, dar cu consecințe dezastruoase în turul al doilea prin imaginea de partid în care a intrat frica. Anul acesta, între cele două tururi asistăm la același truc, folosit de oamenii care l-au folosit în 2004. Și, ca și în 2004, semnalul dat de Victor Ponta prin demiterea lui Titus Corlățean, prin tentativa de încălcare a Legii înființînd noi secții de votare (aceasta e capcana întinsă de BEC, din care fac parte judecători de la Înalta Curte, instituția cea mai penetrată de Servicii, alături de presă, desigur). Există riscul ca Victor Ponta să piardă alegerile într-un chip asemănător celui în care l-a pierdut Adrian Năstase în 2004.

3. Iniţierea unor chemări, apeluri, declaraţii, strigăte avînd ca autori pe foştii Intelectuali ai lui Băsescu, deveniţi Intelectualii Monicăi Macovei. Şi aici marea problemă e dată de televiziunile de ştiri. Se pariază însă pe reţelele de socializare.

De cealaltă parte, PSD luptă să-şi conserve procentajul superior al lui Victor Ponta. Asta explică manevrele echipei de campanie:

1. Decizia de a merge din uşă-n uşă pentru a scoate la vot propriul electorat, dar şi electoratul aliaţilor.

2. Alierea cu PRM, PPDD, neutralizarea UDMR, manevre menite a contracara posibila sporire a numărului de alegători anti-Ponta.

3. Propunerea de premier a lui Călin Popescu Tăriceanu, împreună cu agitarea stindardului Refacerea USL. Se pariază pe masiva trădare a lui Klaus Iohannis de către baronii PNL.

4. Demiterea lui Titus Corlățean pentru a scoate de pe agenda publică tema alegerilor din străinătate, deși această temă e întreținută  cu deosebire prin ofițerii acoperiți din presă.

Deşi diverse, manevrele fiecărei părţi pot fi puse pe seama unei concepţii privind ieşirea la vot. ACL mizează pe ieşirea spontană, provocată de emoţie, în condiţiile unui candidat care nu stîrneşte emoţie. PSD pariază pe maşinăria de partid, pe avantajul dat de acel 105 al lui Victor Ponta. La primul tur, a învins maşinăria. Va învinge la al doilea spontaneitatea?

N B Sunt întrebat la ce televiziune pot fi urmărit duminică seara, cînd se vor da rezultatele celui de-al doilea tur.

Răspund pe această cale:

La acea televiziune care va aborda rezultatele cu creierul și nu cu ovarele.

Cum sunt la o vîrstă la care nu mă interesează ovarele, nu văd la ce televiziune m-aș putea duce.

La fel ca în 2009 voi sta acasă.

Te-ar putea interesa și: