Romania isi cauta umorul pierdut

Romania isi cauta umorul pierdut

Din hazul de necaz al altora s-a ivit o singura colectie dedicata literaturii comice: "Rasul lumii", la Humanitas.

Romanii s-au dedat umorului britanic sau celui tipic american, tonic si degajat, in lipsa celui autohton. Din rasul sanatos al Vesticilor s-a inchegat in 2005 si prima colectie de literatura comica: „Rasul lumii”, la Humanitas, coordonata de Radu Paraschivescu.

Publicul e cu ochii pe proza umoristica o arata vanzarile colectiei, care cuprinde peste 25 de titluri. Ultimul, „N-o citi daca esti prost”, se anunta un succes si se gaseste in librarii de saptamana aceasta.

Desi grosul volumelor e format din traduceri, cea mai mare priza au avut-o totusi autorii romani. „Comedii la Portile Orientului”, de Andrei Plesu, s-a dat in 24.000 de exemplare din vara lui 2005, „Ghidul nesimtitului”, in 31.000, din iunie 2006, iar „Fie-ne tranzitia usoara” - ambele de Radu Paraschivescu - in 11.000, doar din noiembrie. Cel de-al treilea autor roman al colectiei este Bogdan Firica, cu „Bestseller”.

Dintre autorii straini s-au vandut ca painea calda „Antologie de vorbe de duh”, de Des MacHale, in peste 7.000 de exemplare, si „Povesti corecte politic de adormit copiii”, de James Finn Garner, in 5.000.

Plesu te face sa razi cu lacrimi

Daca in trecut ne delectam cu Pacala, erou in povestile lui Creanga si Slavici, cu Nastratin Hogea, cu schitele lui Pastorel Teodoreanu sau cu „declaratiunile” lui Tudor Musatescu, acum ne provoaca rasete umorul altora.

In timp ce cititorii din Vest au pe rafturi solide nume de autori de proza umoristica, romanii au parte de sporadice aparitii ale unor scriitori care nu sunt comici prin structura, dar care folosesc iscusit parodia ori ironia.

Astfel, lista umoristilor „de meserie” e foarte scurta. Mai ampla ar fi una a autorilor „tangenti” genului. „Exista pagini comice ale unor autori care nu pot fi ingramaditi intr-un compartiment al literaturii.

Radu Cosasu, Mircea Dinescu sau Tudor Octavian folosesc ironia in claviaturi diferite, fara sa-si propuna. Pur si simplu asa scriu”, spune Radu Paraschivescu, marturisind ca a ras cu lacrimi la textele lui Andrei Plesu.

La aceeasi granita se afla si proza lui Ioan Grosan. „El nu e exclusiv umorist, dar „Odiseea spatiala 2081” sau „O suta de ani de zile la Portile Orientului” sunt in cheie parodica si pline ochi de umor”, crede Radu Pavel Gheo.

Se rade bine si la proza lui Dan Lungu, Radu Pavel Gheo, Florin Lazarescu, Filip si Matei Florian sau Ion Barbu, care combina cu talc imaginile si scriitura.

Radu Paraschivescu e unul dintre putinii pe care scriitorul Radu Pavel Gheo i-ar bifa la categoria „autori comici”, alaturi de Alex Tocilescu, Cip Iesan si Luca Dinulescu, cu „Sir Sugismund”.

Umorist „pursange” ar fi si Cornel Udrea, redactor la Radio Cluj, cu titluri de carti revelatoare: „Obiceiuri de nunta la cangurii schiopi” sau „Ciroza la tantari”.

Bula se cauta in librarii

In lipsa prozei de gen, cel mai prolific „umorist” ramane Bula. Si azi, Bula mai face planul de vanzari al unor edituri mici, cum e Tesu. „Ideea de a publica o „Viata a preafericitului Bula, din anii gradinitei si pana a devenit ministru”, mi-a oferit-o post-mortem Nichita Stanescu.

El a cules in Piata Matache bancuri cu Bula si le-a publicat in „Gazeta Literara”, cu un exceptional eseu despre Bula”, spune Tesu Solomovici, directorul editurii. Cartea s-a vandut in peste 2.000 de exemplare, iar diversele antologii de umor, in cate 4.000. Despre Bula, Nichita Stanescu scria ca „e stafia lipsei noastre de castel”.

Strainii care ne fac sa radem

Pe vesnicul Bula il completeaza umorul autorilor din Vest. Strainatatea si-a impus de mult figurile genului, de la Daudet la Twain, de la Saki la Hasek si de la Ephraim Kishon la O. Henry.

„Langa ei au crescut contemporanii, nu intotdeauna umoristi de meserie, dar integrabili literaturii comice”, considera Radu Paraschivescu. Si in aceasta lunga lista ar intra Malcolm Bradbury, David Lodge, P.G. Wodehouse, Tom Sharpe, Tibor Fischer, George Mikes, Guy Bellamy, Nigel Williams sau Nora Ephron.

Din celebrul P.G. Wodehouse, Polirom a tradus noua volume, iar din Tom Sharpe, patru. Tot dinspre Occident ne surade si umorul feminin. Fina cochetarie a damelor si umorul relaxant, confesiv, transforma genul „chick-lit” intr-o lectura amuzanta.

Ar intra aici colectia Chic de la Polirom si cartulii precum „Singura si nu regret”, de Marjorie Hills, de la Nemira. Unele au si fost ecranizate in comedii savuroase: „Jurnalul lui Bridget Jones”, de Helen Fielding - cu Renee Zellweger - sau „Diavolul se imbraca de la Prada” de Lauren Weisberger, cu „tiranica” Meryl Streep.

Unde ne e proza umoristica?

Ne e suficienta zeflemeaua zilnica pentru a o mai cauta in carti, ne-am pierdut tinta precisa a ironiei, dupa Revolutie, sau avem o cultura in formare dar ne lipseste literatura umoristica?

„Va trebui sa treaca destul de mult timp ca sa revenim la armele umorului clasic. Umorul e  chestie de maturitate a unei literaturi”, crede prozatorul Ioan Grosan.

La asta se adauga si dezorientarea de dupa comunism, cand ne-am „ratacit” putin tinta, ca sa incepem s-o recuperam de acum. Scriitorul Radu Paraschivescu crede ca ne impiedicam intr-o idee preconceputa: „Poate ca inca functioneaza prejudecata potrivit careia autorii comici sunt facili si fara continut.

Poate ca o literatura care are atatea de recuperat e preocupata de marile teme contemporane si nu de o directie de dezvoltare pe care o considera, probabil, secundara”. Radu Cosasu nu agreeaza clasificarile, insa crede ca „orice carte buna nu se poate lipsi de umor”.

Top vanzari Succese de „Rasul lumii”

> Andrei Plesu - „Comedii la Portile Orientului” (24.000 de exemplare vandute) > Radu Paraschivescu - „Ghidul nesimtitului” (31.000)

> Radu Paraschivescu - „Fie-ne tranzitia usoara” (11.000) > Des MacHale - „Antologie de vorbe de duh” (7.400)

> James Finn Garner - „Povesti corecte politic de adormit copiii” (5.100) > George Mikes - „Cum sa fii englez” (2.800)

Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre