Măsurile care corectează porcării nerezolvate de 30 de ani nu au culoare politică, ele reprezintă o foaie de parcurs obligatorie. Sunt imperative, sunt ambulanța din al 12-lea ceas. A pune societatea în reparație generală este singura atitudine corectă, dar nu trebuie să fie o decizie de marketing politic. Le spun asta tuturor celor care îmi scriu și, obișnuiți că în România, orice măsură are un subtext, au renunțat că mai creadă în normalitate. Nu e vina lor.

În România se votează negativ, nu există un concurs de programe economice. Iar acesta este efectul dorinței politicienilor de căpătuială, a mirajului câștigului fără muncă, a incompetenței sistemice. Dar mulți români au murit fără să mai creadă că dreptatea există, deci a le-o face postum este o datorie. Normalitatea este testamentul lor, și a nu-l respecta este o crimă împotriva poporului român.

Mulți dintre cei care îmi scriu au două tipuri de abordare: 1 – Domnule Bogdan, dacă nu faceți cutare lucru, nu vă mai votăm! Și 2 – Domnule Bogdan, mulțumesc pentru ajutor, aveți votul meu! Firește, e important ce așteaptă oamenii care scriu și cât sunt de informați.

Un exemplu emblematic este legat de anularea pensiilor speciale. Cei care au urmărit știrile sunt la curent cu demersurile pentru anularea lor și realizează că intensitatea luptei este maximă. Știau că nu va fi un război ușor și au înțeles sensul frazei „în 30 de zile de la preluarea guvernării, PNL este obligat să anuleze pensiile speciale”. Ei nu reproșează, ei au încredere și știu că vom găsi o soluție. Sunt românii inteligenți și raționali, care nu pot fi prostiți.

Există, însă, oameni inteligenți care sunt prea obosiți, prea supărați din cauza crizei, aproape depresivi, și nu urmăresc știrile zilnic. Ei își aduc aminte doar de fraza respectivă și întreabă de ce au fost mințiți. Dar nu au fost, căci anularea pensiilor speciale este o normalizare a sistemului, o fărâmă de dreptate. Nu a fost un mesaj politic, ci o acțiune de mare curaj, pe care, să fim cinstiți, nu au avut prea mulți bărbăția să și-o asume.

Lor le explic că n-au fost 30 de zile, ci 64, că legea inițiată de PNL a fost votată în Parlament și atacată la CCR, iar acum, după mizeria de a o considera neconstituțională, avem alte soluții. Acești oameni acceptă argumentele, dar nu uită să spună: „sper, domnule Bogdan, căci v-am votat”. Iar eu continui să le amintesc că nu pentru pensii, ci pentru a trimite la culcare un grup infracțional organizat. Eu fac distincție între un mesaj electoral și o datorie civică a politicienilor – de asta am renunțat la presă, de asta continui să lupt.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE