El spune că zilele trecute, a discutat şi cu ministrul Finanţelor, Orlando Teodorovici, şi cu viceprim-ministrul Viorel Ştefan, care i-au confirmat că suntem la limită cu deficitul bugetar.

“Părerea mea e, că pe cash, cu mari eforturi, ne vom închide, dar pe ESA vom ieşi din plafonul de deficit de 3%, asumat prin Tratatul de la Maastricht.

Ministrul Finanţelor încearcă, în al 12-lea ceas, să promoveze unele măsuri care să conducă la reducerea posturilor din sectorul bugetar şi implicit a fondului de salarii. Îngheţarea angajărilor în sectorul public, în condiţiile în care avem cu 500.000 de bugetari mai mult decât în 2004, ar reprezenta un bun început. Dar o atare măsură nu va avea un impact bugetar semnificativ. A venit timpul să ne asumăm o reformă radicală a administraţiei publice, locale şi centrale, să inventariem şi să dimensionăm corect numărul de instituţii şi de posturi din sectorul public, să evaluăm fiecare angajat şi funcţionar pe criterii de competenţă şi eficienţă, personalul excedentar din sectorul bugetar urmând a fi preluat instantaneu de sectorul privat, care reclamă un deficit de aproape 1 milion de angajaţi. Problema e că nu prea le vine să muncească, după ce ani de zile au frecat menta, au tocat hârtii şi au plimbat aerul prin curtea sau pe holurile instituţiilor publice.

PSD a greşit mult mărind nesustenabil salariile şi pensiile. Fondul de salarii a crescut de la 57 miliarde lei în 2016 la 69 miliarde lei în 2017, la 81 miliarde lei în 2018. Fondul de pensii a crescut de la 81 miliarde lei în 2016 la 89 miliarde lei în 2017 şi la 99 miliarde lei în 2018. Cu alte cuvinte, vorbim de o creştere a fondului de salarii şi de pensii cu 5 miliarde euro anual, echivalentul a patru autostrăzi Comarnic-Braşov, sau cinci autostrăzi Piteşti-Sibiu, 20 de spitale judeţene noi cu 1.000 de paturi fiecare, sau 500 de şcoli noi. Pe noua Lege a pensiilor, Fondul de pensii va creşte cu încă 81 miliarde lei până în 2022! România este singura ţară din lume unde un salariat din sectorul public câştigă mai mult decât un salariat din sectorul privat: 700 euro salariul mediu net în sectorul bugetar faţă de 534 euro salariul mediu net în sectorul privat. Toată creşterea economică înregistrată de România în ultimii şase ani a fost risipită pe salarii, pensii, ajutoare sociale şi de şomaj.

Aruncând mai mulţi bani în piaţă, am crescut implicit şi puterea de cumpărare. Cererea de produse a depăşit cu mult oferta economiei româneşti. Câtă vreme am falimentat industria românească, doar importurile puteau satisface această nevoie de produse şi servicii. Anul trecut, am importat bunuri şi servicii de 75 miliarde euro şi am exportat de 63,5 miliarde euro. A rezultat, deci, un deficit record de balanţă comercială de 12,5 miliarde euro. Nu am făcut altceva decât să finanţăm milioane de locuri de muncă în afara României. În toţi aceşti ani, am sacrificat investiţiile, singurele care puteau da sustenabilitate creşterii economice, care generau locuri noi de muncă şi venituri suplimentare la bugetul de stat. O inflaţie de 5%, de două ori mai mare decât media la nivel european, este tot o consecinţă a acestei politici păguboase duse de Guvernul României în ultimii ani.

Oricât de mulţi bani i-ai da românului, tot nu va fi mulţumit. Am intrat deja în rezervele statului de la BNR ca să plătim pomeni. Am ajuns la 100 miliarde euro datorie externă, plecând de la 0 în 1990. Doar în contul dobânzilor la datoria externă plătim dobânzi de peste 3 miliarde euro anual. În 2018, Ministerul de Finanţe s-a împrumutat de pe piaţa internă cu 50 miliarde lei şi de pe pieţele externe cu 2 miliarde euro şi 2 miliarde dolari! România se împrumută din ce în ce mai greu şi la costuri din ce în ce mai mari. Cu toate acestea, în şedinţa de Guvern de vineri, s-a stabilit creşterea salariului minim brut diferenţiat la 2.080 lei, respectiv 2.350 lei, de la 1 ianuarie 2019. Dacă până mai ieri România era atractivă pentru investitorii străini din perspectiva unei forţe de muncă ieftine, din ianuarie vom pierde şi acest avantaj competitiv. Nu numai că nu vor veni investiţii noi, dar e foarte probabil ca mulţi investitori prezenţi în România să se retragă, ca urmare a creşterii costului cu forţa de muncă, urmând a-şi reloca businessurile în ţări mai prietenoase din acest punct de vedere.

Să nu uităm că 2019 şi 2020 sunt doi ani electorali cu patru rânduri de alegeri: europarlamentare, prezidenţiale, locale şi parlamentare. Indiferent cine va guverna în această perioadă, va sacrifica reforma statului şi a marilor sisteme publice, preferând să finanţeze în exces cele două mari bazine electorale: bugetarii şi pensionarii. De 30 de ani suntem într-o interminabilă campanie electorală şi întrecere socialistă în a arunca cu pomeni în anumite segmente sociale, în detrimentul altora şi, în primul rând, în detrimentul României. Reforma poate să mai aştepte”, arată Remus Borza în comunicat.

 

Te-ar putea interesa și: