Grav! Doi români din trei sunt de părere că țara se îndreaptă într-o direcție greșită. Nicio statistică nu a avut până acum curajul să determine însă și procentul celor care cred că românii sunt ignorați de aleșii lor, că năzuințele și interesele lor sunt din ce în ce mai slab apărate, de parcă țara ar fi sub o mână străină.
Între cetățenii români și conducătorii lor s-a căscat o prăpastie peste care nu se mai aude niciun glas, nici ce ar dori oamenii, nici ce vor să le spună cei care le înnegresc viitorul. În ultimii ani, de la președintele țării lor ei nu au auzit decât „Ciuma roșie” și, de câtva timp, „România educată”. A, a mai spus și că cine nu poartă mască „este prost”. Bine! Mersi la fel! Că tot veni vorba de mersi, românescul mulțumesc în limba franceză: Dacian Cioloș, tot unul care le decide românilor viitorul, dar din afară spre interior, adică de la Bruxelles, ne pregătește copiii încă din fașă pentru educarea sexuală cu privire la, citez: „bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp - despre masturbarea timpurie” și are grijă de femeile care se cred bărbați, în situația în care uită că li se pare că-s bărbați și rămân gravide.
Te uiți la ei, ca să mă rezum doar la cei doi, și te întrebi de unde au apărut și ce vor, ce stradă caută. Ce este cu ăștia, ce e cu ei și ce legătură au cu românii, cu ce-și doresc ei și cu ce-i doare? Mi-am pus întrebările astea toate din ce în ce mai des, din ce în ce mai nedumerit. Normal, după ce te întrebi, te căznești să găsești și niște răspunsuri. Am găsit o explicație, ceva mai avansată decât prima care îți vine în minte, aceea pe care o găsești ori de câte ori vezi pe cineva care face ceva fără noimă și exclami: „Ferească Dumnezeu, e cu mințile duse!”
Momentul unu, personajul unu. Să ne amintim contextul începutului de an 2014. Victor Ponta era premierul unei coaliții PSD-PNL, USL îi zicea, iar Crin Antonescu începea să fie strâns cu ușa, șantajat cu niște chestii urâte, și să acționeze pe post de levier, care să-i facă loc lui Klaus Iohannis, pe atunci doar un cvasi-anonim primar al unui orășel pe care îl văruise și măturase bine. Spre nedumerirea celor care îl cunoșteau și pe el, dar și pe primarul orașului Sibiu, Antonescu nu mai știa ce să facă, să-l impună pe sas măcar ministru de interne și vice-premier. Amenința chiar cu ruperea coaliției.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cam ăsta era tabloul în care, în dimineața zilei de duminică, 22 februarie, 2014, în emisiunea „După 20 de ani” a postului Pro-TV, lui Crin Antonescu i-a scăpat pe gură un porumbel cât Casa Poporului: „În condițiile în care nu intrăm în Schengen din cauză că nu vrea Germania, prezența unui om, nu doar etnic german, ci și cu cetățenie germană, cum este Klaus Iohannis, ar fi o șansă la Consiliul JAI pentru intrarea în Schengen.” Klaus Iohannis, cetățean german! Păi, dacă Antonescu, cel însărcinat, avea să se vadă, cu confecționarea pentru sas a costumelor de șef al PNL, în locul său, apoi de candidat la Cotroceni, tot în locul său, nu știa, atunci, cine să știe?
Momentul doi, personajul doi. La aproape doi ani față de Momentul unu, acela în care Crin Antonescu începea să se sinucidă la ordin, ca să-i asigure ascensiunea lui Klaus Iohannis, pe 10 noiembrie 2015, Dacian Cioloș a fost desemnat prim-ministru al României. Decretul îl semna de acum președintele Klaus Iohannis, sub semnul de act ratat al declarației sale curat freudiene „A trebuit să moară oameni”.
Aproape tot anul 2015, din 5 martie și până în 12 noiembrie, pe site-ul Ambasadei Franței la București tronase la vedere informația potrivit căreia Dacian Cioloș avea „cetățenie româno-franceza”. În 12 noiembrie 2015, la două zile după ce Dacian Cioloș devenise prim-ministru totuși al României, Ambasada Franței a eliminat precizarea de pe site-ul ei și a comunicat că „informația a stat acolo din greșeală” și că „Dacian Cioloș nu este cetățean francez”. Aceeași întrebare retorică: Păi, dacă Ambasada Franței la București nu știe care sunt cetățenii francezi din țara unde este acreditată, atunci, cine să știe?
Aș mai avea două nume. Cel al Laurei Codruța Kövesi, fosta șefa a DNA, și al generalului Florian Coldea, fostul șef operativ al SRI. Cei doi, mai bine de 10 ani au făcut prăpăd printre românii oameni de afaceri, politicieni și patroni media, fără să deranjeze măcar vreun fir de păr din capul vreunui mahăr de corporație multinațională, care face ce vrea, cum vrea, cât vrea și când vrea, tot ceea ce la el în țară nici nu gândește că ar fi posibil să facă. Ordinele și decorațiile străine care le-au fost prinse în piept de sumedenie de ambasade străine ar fi o explicație. Precum ar fi o explicație și informația intens vehiculată, potrivit căreia, celor doi le-ar fi fost acordată cetățenia unui stat străin, tocmai pentru a se simți la adăpost, în calitate de călăi în țara unde s-au născut. Potrivit declarațiilor lui Sebastian Ghiță, un apropiat - asta ca să folosesc un eufemism - al SRI, cei doi, Coldea și Kövesi ar fi mai mult decât niște simpli cetățeni ai acelui stat străin: „Puterea lui Coldea asupra colegilor și asupra instituțiilor vine din relația de exclusivitate cu Kövesi. Amândoi sunt, de fapt, ofițeri ai unui serviciu secret străin, serviciu secret al unei țări partenere României.”
Ar fi aceste patru exemple explicația pentru tonul de fond de indiferență totală în care românii sunt tratați de către cei pe care îi plătesc cu bani grei să le reprezinte interesele, punctat de lovituri năprasnice date avuției naționale? Eu spun că este singura explicație lucidă, pe care analiza rațională ne-o pune la dispoziție.
Recomandările noastre
