Sunt o femeie în vârstă. Am trecut prin cele mai negre etape din viața mea. Refugiată, sărăcită, înfometată, subjugată, umilită. Dețin încă forța de a discerne în hățișul acesta care se numește viață. Am scris șase cărți în care, în mare, am așternut pe hârtie parte din zbuciumul meu și al semenilor mei dintr-o lume adesea ostilă. Astăzi, simt nevoia să mă descătușez, să mă eliberez cât de puțin de o parte din povara pe care o port, având certitudinea că mă adresez celor drepți și înțelepți care măcar mă aprobă. Iată ce am de spus.
Lipsa de capacitate și fermitate a clasei politice de astăzi, lipsa de unitate a acesteia în vederea propagării unei politici reale, bine definite pentru o lungă perioadă nu vor aduce niciodată adevărate beneficii populației române. Trebuie, ar trebui, să înțelegem că totul sau aproape totul pleacă de la Cenușăreasa care astăzi este osândită: agricultura. Despre sănătate și învățământ se mai poate spune ceva favorabil? Lătrăm, atâta tot. Se dezbat în mese rotunde la TV, fel de fel de observații născute moarte. Și prostimea este astâmpărată ușor cu câteva vorbe acide aruncate de către unii, socotiți vedete, prezenți zilnic pe posturile respective și care încasează pentru așa zisele prestații sume importante de bani. Fără muncă, seriozitate și răspundere nu se va ajunge nicăieri. Poporul așteaptă discursuri serioase, acțiuni susținute care să ducă spre un făgaș constructiv în toate sectoarele de bază ale economiei, ale bunăstării și progresului țării. Nu ne trebuiesc cei care se ocupă numai de golănii, scan daluri, demiteri și răz boaie de rigolă între clanurile politice și de altă natură. Este nevoie de eforturi mari precum cele care sunt necesare după un război nimicitor.Cu jumătăți de măsură nu ajungem nicăieri. Flagelul șomajului, incompetența, delăsarea, ca și ignorarea principalelor obiective pentru ieșirea din impas sunt răni adânci ce nu se vor putea vindeca, în actualele condiții, zeci de ani de acum înainte. Dacă vom favoriza trendul descendent vom dispărea ca națiune, asimilați ușor de vecini. Este necesar, așadar, să ne săltăm din această stare și acest lucru poate fi posibil impulsionând într-un mod mult mai categoric clasa politică. Din păcate, în bună parte, oamenii noștri politici au uitat până și de bunele maniere (...)
Din păcate, iată, se continuă a se „spăla” creierele mulțimii îndobitocite prin organizarea nenumăratelor festivități, care alegorice și fel de fel de manelisme ce coboară națiunea în cele mai abjecte și întunecate sfere. Trăim parcă într-un fel de transă, de sfârșit de lume, când vechile și adevăratele valori sunt călcate în picioare de către o clasă nouă a parveniților, care se luptă să devoreze tot ce-i bun și frumos. Dar se aude cumva, undeva, o melodie?
Recomandările noastre
