În România post-decembristă celebra sintagmă „au vândut toată industria”, aproape că s-a împământenit în mentalul colectiv al „decrețeilor”. Cu toate acestea un studiu al celebrei universități Harvard contrazice opinia nostalgicilor care încă plâng după uzinele și fabricile din „Epoca de Aur”.

România are una dintre cele mai complexe economii din lume

Economistul Radu Nechita a explicat de ce, de fapt, industria partidului stat a fost una deficitară și, contrar opiniilor nostalgicilor, economistul argumentează de ce România se numără astăzi printre cele mai mai avansate economii din lume. Să le luăm pe rând. De ce a fost industria comunistă dezastruoasă?

Pentru a răspunde la întrebare, economistul Radu Nechita a citat câteva din concluziile cercetării „Revitalizarea Pieței Unice pentru următorii 30 de ani”, un studiu relizat de Nechita în colaborare cu Christian Năsulea și Diana-Florentina Năsulea de la Academia de Studii Economice București.

Autorii studiului fac trimitere la o cercetare făcută de Ricardo Hausmann, de la Universitatea din Harvard, ecnomistul de peste Ocean arătă că indicele de Complexitate Economică al Românie a sărit de pe poziția 31 pe poziția în 19. Un salt pe care economia țării la atins în 26 de ani din 1995 până în 2021, analiză care a inclus 133 de state.

Primele cinci economii ale lumii

Primele cinci economii complexe ale lumii sunt Japonia, Elveția, Germania, Coreea de Sud. În vecinătatea României pe locurile 16, 17 respectiv 18 se află Italia, China și Franța. Pe scurt, complexitatea economică a unui stat definește cunoștințele de producție ale țării respective. Coeficientul este îmbunătățit odată cu volumul și complexitatea produselor exportate. Cu alte cuvine, calitatea produsului finit contează și nu cantitatea.

„Acest clasament nu numără coșurile de fum ale fabricilor, ci ce anume se produce. Într-adevăr, în unele cazuri, se face doar asamblarea la noi, dar sunt și operațiuni mai complexe, operațiuni care sunt de creație, lucruri cu valoarea adăugat mare. Fabrica Dacia produce acum într-o lună de zile, cam cât se producea într-un an pe vremea comunismului. Iar din punct de vedere calitativ nu are rost să discutăm”, a explicat Radu Nechita.

Economistul își continuă disertația și argumentează de ce industria comunistă nu avea sorți de izbândă în economia de piață și totodată, Nechita a explicat de ce se înșeală ce care critică faptul că industria grea a României a ajuns pe mâna companiilor străine.

Analistul economic suține că guvernările post-decembriste au făcut un șir de gafe, dar cu toate astea investițiile străine au readus economia româniei pe trasa corectă.

România ajutată de investițiile străine

„Au fost multe erori, privatizări dubioase, frauduloase cu investitori dubioși, furturi, diverse fabrici date la fier vechi, toate aceste lucruri ne-au întârziat dezvoltarea. Dar au venit investitori din străinătate care au adus capital, au sporit productivitatea muncitorilor din România. Capitalul nu se limitează doar la bani, trebuie să ținem cont de toată tehnologia, de know-how-ul, de toată conectarea cu piețele internaționale”, a explicat econosmistul

Profesorul univeristar a explicat că România ar fi fost mult mai avansată economic dacă președintele Iliescu și Petre Roman ar fi căzut de comun acord asupra privatizării rapide. Altfel spus, țara noastră ar fi stat mult mai bine în clasamentul economiilor complexe dacă primele guvernări ar fi acționat prompt pentru atragerea investitorilor străini.

 

Erorile primelor guvernări din România

„Noi am fost cu sloganul „nu ne vindem țara”. Păi nu voiau să o vindem. Cei care au lansat sloganul acesta, toată securitatea transpartinică și eșalonul doi-trei ș.a.m.d. al Partidului Comunist Român. Nu voiau s-o vândă, voiau s-o ia ei pe gratis. S-au întârziat lucrurile.

Au început să facă aranjamente cu diverși investitori, mai mulți sau mai puțin dubioși, ținând la distanță investitorii serioși. Noi când în sfârșit ne-am hotărât să facem reformă, polonezii deja aproape că o terminaseră”, a adăugat Radu Nechita.

O privatizare întârziată

Profesorul a arătat că România a pierdut startul investițiilor. Țara noastră și-a deschis porțile pentru companiile străine undeva prin 1998, când societățile străine investiseră dejă în statele din fostul CAER. Un exemplu în acest sens este dat de privatizarea fabricilor Skoda și Dacia.

Cehii au finalizat privatizarea în 1992, iar uzinele de la Pitești undeva prin 1998. Cât despre sumele încasate, Cehia conduce detașat. Cât despre fostele platforme industriale din vremea comunismului economistul Nechita a evidențiat că industria de atunci nu a fost destul de competitivă, încât să producă destul pentru a acoperi împrumutuile contracatate de regimul Ceaușescu, tocmai pentru a pune bazele unei industrii grele.

„Acea industrie care poate în momentul în care a fost lansată prin anii 70, cu împrumuturi, cu eforturi foarte mari din partea tuturor, acea industrie n-a fost în stare să fie competitivă de la bun început sau să rămână competitivă și să genereze prin exporturi suficientă valută încât să poată plăti acele datorii.

Deci acele fabrici cu care ne mândrim și pe care le regretăm sunt fabrici care nu știu dacă au fost vreodată rentabile pe bune, iar dacă au fost, n-au fost suficient de rentabile încât să supraviețuiască într-o într-un mediu concurențial adevărat”, mai spune economistul.

Declinul industriei din România

Declinul industriei a fost accentuat și de politica de raționalizare. O politică prin care s-a interzics practic orice formă de import sau retehnologizare. Prcatic s-a eliminat orice șansă care ar fi putut contribui la ameliorarea situației. În ceea ce privește privatizarea, regimul Iliescu-Roman a avut de ales între administrarea industriei moștenite din regimul anterior cu performanțe slabe și a găsi un investitor serios.

Această stare de incertitudine s-a perpetuat până în timpul guvernării Năstase. Când Executivul nu a mai avut de ales și a trebuit să privatizeze coloșii cu picioare de lut lăsați moștenire de epoca Ceaușescu.

„Uitați-vă la combinatul siderurgic de la Galați care înregistra pierderi de 300 de milioane de dolari pe an, un milion de dolari pe zi. Până în 2001, când a fost privatizat de guvernul Năstase cu numai 70 de milioane de dolari. Iar în anul cred că imediat următor de după privatizare, combinatul a generat 300 de milioane de dolari profit.

De ce? Pentru că nu se mai fura de acolo. Bineînțeles că cei care erau conectați politic, normal că ar fi vrut să nu vândă țara din moment ce o puteau jefui sub minciuna că-i un bun al întregului popor” a explicat specialistul pentru publicația Adevarul.