Funeraliile Regelui Mihai, un eveniment istoric care a marcat România secolului XXI, nu a fost doar cel văzut de milioane de oameni la televiziuni. Au fost momente de o inegalabilă noblețe dar și de frustrare, de dezamăgire a multora dintre cei care au venit, cu bună credință, să aducă un omagiu ultimului suveran al țării. Pe urmele acestui eveniment, reporterii EVZ au auzit, au privit și au trăit ce au simțit românii, de la plecarea Majestății Sale de la Palatul Regal, până la Necropola Episcopală și Regală de la Curtea de Argeș. Acolo, Mihai I își doarme somnul de veci, alături de soția sa, Regina Ana.

Era greu să te strecori prin mulțimea adunată în fața Palatului Regal, încă de la ora 10.00, cu 55 de minute înainte de începerea ceremoniei funerare a Regelui Mihai I. Pe drumul spre palat, în metrou și în alte mijloace de transport în comun, copii, tineri și bătrâni purtau steaguri tricolore cu însemnele regale. În momentul punerii sicriului regal pe catafalc, din mulțime s-au auzit scandări:„Regele Mihai!” și „Jos comuniștii”. La auzul ultimei scandări, Prințul Charles a schițat un zâmbet și a ridicat ochii, privind spre mulțime.

Catedrala Patriarhală. Ultima slujbă a fost oficiată în biserica unde a fost uns rege FOTO: Răzvan Vălcăneanțu

A urmat drumul spre Catedrala Patriarhală, iar Calea Victoriei a devenit neîncăpătoare. Purtat pe afetul de tun, sicriul Regelui a ajuns în Dealul Mitropoliei, urmat de înalții oficiali și o mulțime numeroasă. Slujba religioasă oficiată de PF Daniel a impresionat, mai ales invitații străini care au călcat, pentru prima oară pragul sfântului lăcaș în care odihnesc moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului. La Arcul de Triumf, acolo unde Majestatea Sa a ajuns în mașina mortuară, jandarmii se luptau cu mulțimea care năvălise, la un moment dat, pe bulevard.

Afetul de tun, cel mai înalt omagiu adus unui comandant al Armatei Române FOTO: Răzvan Vălcăneanțu

Cortegiul funerar a fost flancat de cavalerie până la Gara Băneasa. Și acolo se putea ajunge doar cu greu: Poliția Rutieră blocase toate arterele. Am alergat, pe jos, ca să putem surprinde momentul în care sicriul regal a fost coborât din mașina mortuară și condus în Gara Băneasa și, apoi, în Trenul Regal, care a plecat cu o întârziere de aproximativ jumătate de oră. Ne-am urcat în mașină și am plecat, în trombă, spre Curtea de Argeș. Pe drum, oamenii stăteau grupuri, grupuri la marginea căii ferate, în așteptarea trenului regal. Cu 19 kilometri înainte de intrarea în Orașul Regilor, o altă surpriză: șefii CFR au pus bariera la trecerea la nivel peste calea ferată, cu mult timp înainte să ajungă Trenul Regal. Sute de mașini au așteptat, aproape o oră până a trecut trenul.

Cortegiul funerar, însoțit de garda călare a Jandarmeriei, trece pe lângă Arcul triumfului înaintașilor Regelui Mihai FOTO: Marius vlad

​

Mii de oameni au salutat pentru prima și ultima oară Coroana Regală a României FOTO: Răzvan Vălcăneanțu

Orașul Regilor, paralizat

A urmat o cursă contra-cronmetru către Gara Curtea de Argeș. Spre Mănăstirea Curtea de Argeș nu am mai avut nicio șansă să ajungem cu mașina. Tot orașul, toate străzile erau blocate. Un oraș paralizat. Am lăsat mașina și am fugit, pe jos, spre Necropola Episcopală și Regală. O mare de oameni se îndreptau pe jos, „mai mulți ca la Revoluție”, după cum avea să remarce un localnic, mulți având lumânări aprinse în mână. La Necropola Regală, un zid de mii de oameni făcea aproape imposibilă intrarea în interior.

Vagonul care a purtat sicriul a fost atașat Trenului Regal FOTO: MARIUS VLAD

Interziși la ceremonie

Am asistat, împreună cu mulțimea, la slujbă, la momentul salvelor de tun. Nici măcar preoții sau un biet călugăr nu s-au putut apropia. A fost o slujbă pentru ei, pentru oficiali, mai puțin pentru poporul pe care Regele însuși a spus că l-a iubit. Ironia sorții, un „Moș Teacă”, îmbrăcat într-o haină cu motive tradiționale ne-a spus: „Haina asta a purtat-o bunicul și în 1918 și atunci când a venit Regele aici, la Curtea de Argeș. Voiam să îl văd și eu mai de aproape, să îmi iau rămas bun”. Spre uimirea noastră, am văzut și un călugăr nevoit să stea la marginea unei terase și să privească la televizor funeraliile. Merită remarcat efortul impresionant al militarilor, în special al celor din Regimentul 30 Gardă „Mihai Viteazu”, pe care i-am văzut părăsind Curtea de Argeș abia în jurul orei 22.00, atunci când ne-am îndreptat, și noi, spre casă. La Necropola Regală, zecile de coroane așezate de-a stânga și de-a dreapta crucilor Regelui Mihai și a Reginei Ana, arătau că au venit, acolo, oameni din toate colțurile țării, precum, Giurgiu, Sibiu, Mureș, Alba... români care, în felul lor, au adus un ultim omagiu celui care a fost ultimul rege al României, Mihai I.

FOTO: Imagini din Trenul Regal, publicate în exclusivitate de EVZ

Fascinanta poveste a Trenului Regal

Povestea Trenului Regal și oprirea în Gara Regală Băneasa este una deosebită. Trenul a fost făcut de aceeași companie străină care a fabricat și Orient Express. Pielea de pe fotoliul din fotografia prezentată de EVZ are - incredibil, dar adevărat - 90 de ani. Istoricul Ștefan Dumitrache a explicat la Pro TV: „Gara a fost nu un simplu loc de oprire a trenului. Era un loc de sărbătorit. Erau celebrele baluri ale protipendadei, pentru că vedeți, era o epocă în care România avea elite”. Construcția trenului a fost comandată de Regele Ferdinand, în anul 1926, Uzinelor mecanice din Milano, însă a intrat în serviciul Casei Regale la un an după moartea sa. În primii 10 ani, Trenul Regal, i-a purtat pe Regina Maria, Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi Regele Carol al IIlea. Regele Mihai, alături de Regina Elena, a călătorit în timpul celui deal Doilea Război Mondial în timpul vizitelor la Hitler. Garnitura-simbol a adus-o pe Regina Elena în țară în anul 1940, când s-a întors din exil și tot Trenul Regal este cel care i-a dus pe Regele Mihai și pe Regina Mamă Elena pe drumul exilului, în ianuarie 1948. Este compus din cinci vagoane: sufrageria, vagonul Regelui și vagonul Reginei, vagonul Invitaților şi vagonul Casei MS Regelui. Este folosit din nou de Familia Regală, din anul 2012, după ce a fost restaurat abia la sfârșitul anilor ’90, iar o parte din lucrări au fost făcute la Uzina 16 Februarie din Cluj.