Pe vremea holerei, daspre care mi-a povestit bunică-miu, fost hamal în portul Brăila, vreme neagră pe care a şi descris-o magistral Panait Istrati în „Codin”, oamenii căpătaseră un obicei, convinşi fiind că-i apără de molimă.

Ori de câte ori se auzeau scârţâind roţile căruţelor, transformate în care mortuare, transportând către groapa comună mormane de cadavre, brăilenii scuipau în sân, după care băteau o cruce mare, spunând cu evlavie: „Doamne fereşte”!. Apoi, miroseau zdravăn tifonul în care se afla bulgăraşul de camfor pe care orice locuitor al perlei Dunării de Jos îl avea de gât.

La crâşmă la Mama Anghelina, bodega din cartierul Comorofca, cel mai sărac al Brăilei, unde izbucnise epidemia, se afla un beţiv care prevestea apocalipsa:”Puteţi voi să mâncaţi camfor pe pâine, că tot un drac este. Că o să vină ea, holera să te întrebe: Tu eşti de-acela cu camfor, sau deălălaltu’”.

Aşa mi-a venit mie să scuip în sân, să-mi saie de sperietură, şi să bat o cruce mare de „Doamne apără”, când am auzit, precum scârţâitul roţilor căruţelor de odinioară din Comorofca, glasul domnului Octavian Jurma. N-am înţeles la început ce spunea, că era televizorul dat încet, dar tot mi-a venit să scuip în sân. Uitaserăţi cumva de domnul Jurma? Dacă da, să vă reamintesc! Este cel care, când trebuie să fie medic, este cercetător, când trebuie să fie cercetător, este medic, iar când trebuie să fie medic-cercetător este statistician. Dispăruse la începutul anului, odată cu Omicronul, imediat ce Putin a tras prima salvă de rachete către Ucraina pe care jurase cu o zi înainte că nu o va ataca. Pandemia se stinsese fără contribuţia, nici medicală, nici statistică ale domnului Jurma, sub bubuiturile bombardamentelor din Dombas.

Războiul era ştirea la zi. Toată lumea era cu ochii pe Kremlin şi pe Kiev. Se năşteau alte personaje de care lumea era interesată. De de-alde Jurna, Imbri, Arafat şi alţii asemenea, nu mai era nevoie. NU-i mai asculta nimeni. Aşa că au tăcut, ce erau să facă. Nu-i mai invita nimeni pe la televizor. Nu le mai lua nimeni declaraţii în ziare. Iar vorbitul de unul singur în faţa oglinzii când te bărbiereşti nu face doi bani. Adică, nu e deloc rentabil. Locul acelor apostoli ai covidului şi vaccinării a fost luat de alţii, la zi. Analişti militari, care de care mai desluşitor al tacticilor lui Putin, care de care prevestind ori moartea dictatorului rus din cauza bolii, ori căsăpirea lui de către oligarhi şi explicând doct cum victoriile ucrainene permit totuşi ca armata sovietică de ocupaţie să înainteze, încet dar sigur.

După câteva luni, când lumea s-a plictisit şi de război, tot aşteptând cu sufletul la gură şi proviziile de apă şi conserve la-ndemână, ca Putin, înainte să moară de boli incurabile sau căsăpit de oligarhi, să dea inconştient cu bomba atomică, a început să –şi îndrepte atenţia şi către viaţa de zi cu zi. Fiecare om de casa lui. Şi a văzut că de la piaţă, deşi cheltuia mai mult ca înainte, se întorcea cu sacoşa din zi în zi mai goală. Că factura la curent avea atâtea cifre cât distanţa pe care lumina a străbătut-o până la noi venind de la grupul de galaxii SMACS 0723 descoperite de telescopul James Webb. Că gaze nu mai sunt, nici cât să-ţi faci un ceai. Că la pompă, câteva picături de benzină puse în rezervor, îţi golesc portofelul.

Şi atunci, ca să uite de toate acestea, oamenilor trebuia să li abată din nou atenţia. Trebuiau speriaţi din nou. Înspăimântaţi. Puşi sub control. Puşi în imposibilitatea de a ieşi în stradă şi a protesta pentru traiul mizerabil căzut aproape din senin pe capul lor. De a cere socoteală guvernelor lor, pentru dezastrul economic.

Cel mai la-ndemână mijloc a fost, din nou, pandemia. Primul îngrijorat de soarta planetei cuprinsă din nou de pandemie a fost, cum altfel, ( desigur după stăpânul său, Bill Gates, care era îngrijorat încă de anul trecut,) , Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, care a spus într-o conferinţă de presă desfăşurată la sediul de la Geneva al organizaţiei, „Pe măsură ce numeroase ţări reduc testarea, OMS primeşte din ce în ce mai puţine informaţii despre transmitere şi secvenţiere. Acest lucru ne face din ce în ce mai orbi faţă de modurile de transmitere şi evoluţia virusului. Epidemia de Covid este departe de a se fi încheiat” – a spus Tedros, preluat şi de Agerpres.

Aşadar, speriat de război, sensibil la bubuituri, virusul a luat doar o pauză. S-a ascuns prin adăposturi, alături probabil de cei care-l propovăduiesc. Acum s-a dat drumul din nou la propagandă, deci şi la puşculiţă şi au scos capul din nou.

La noi, în România, cel care a furat startul campaniei a fost Octavian Jurma. A plecat înainte să se audă focul de starter de la OMS. Încă din 12 mai, deşi nimeni nu-l băga în seamă, că era mai important războiul, a spus: „Pandemia nu s-a terminat. Valul 6 este aproape o certitudine în toamnă și va debuta probabil la finalul lunii august. Nu știm sigur ce variantă va provoca valul 6. Știm sigur că nu mai avem niciun mijloc de a limita impactul valului 6”. Deci sfârşit de august, conform calculelor statuistice ale statisticianului virusolog.

Dar lucrurile au luat-o razna. Erăzboiul nu-şi mai găsea locul nici măcar în primele trei ştiri de la jurnalele de actualităţi. Aşa că lumea trebuia prostită şi înspăimântată mult mai repede. Drept urmare, cercetătorul-medic-statistician Octavian Jurma, a uitat de prima sa previziune, cea cu sfrşit de august, şi a afirmat pe 7 iulie 2022: „Vom ajunge imediat la 10.000 de cazuri pe zi. Masca trebuie să redevină obligatorie”.

Arafat şi Imbri, nu au spus încă nimic. Nu au ratat startul, dar aşteaptă să vadă cum evoluează lucrurile. Poate că Imbri este ocupat şi cu săpatul gropilor, pentru că, aşa cum a afirmat dumnealui toamna trecută, la iarnă pământul este îngheţat şi tare, şi va fi greu să săpăm atâtea gropi pentru răpuşii de covid. Bun gospodar, Imbri face vara groapă, ca să aibă unde merge cu dricul iarna.

Se pare însă că puţini sunt cei care au scuipat în sân să le treacă de sperietură când l-a auzit pe Jurma. Majoritatea românilor, în loc să se ascundă sub măşti de covid, cum a recomandat Jurma, continuă să se preocupe de traiul de zi cu zi, care devine din ce în ce mai greu. La Târgu Jiu, un om s-a spânzurat. S-a sinucis pentru că nu mai avea cu ce plăti facturile. Biletul de adio l-a scris pe spatele unei chitanţe de lumină, care-l înştiinţa că este dator cu o cifră cu foarte multe zerouri.

Parcă vrând să-l contrazică pe Jurma, Germania transformă centrele de vaccinare în adăposturi de noapte pentru cei care la iarnă nu-şi vor putea plăti facturile şi nu vor mai putea sta în casă de frig. Atunci, dacă vine valul 6, care se pare că a şi venit, de ce strică Germania centrele de vaccinare? Mai ales că pentru acest nou val, se recomandă şi o nouă doză de vaccin? A patra parcă.

Uite însă că prinşi cu scumpirile şi spaima zilei de mâine, n-am băgat de seamă că lideri europeni importanţi, cad ca spicele în ultimile zile, loviţi de demisii şi că la orizont, în loc de atomicele lui Putin se vede un scandal cât Europa cu firma de taximetrie „Uber”.

Apropo de spice. Ne poate şi nouă explica de ce ard pe câmp numai lanurile de grâu, şi cele de secară, orz sau rapiţă, nu? Sunt ignifuge?

Furatul startului nu înseamnă întotdeauna că şi câştigi. Se poate ca să rămâi în ofsaid. Ceea ce a păţit acum Octavian Jurma care cântă tot după aceeaşi partitură veche, cu covidul. pentru că cei care vor din nou să ne închidă în case au uitat de el şi nu i-au mai schimbat-o. Vineri, şeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, uitase de covidul prohodit de Jurma şi era foarte îngrijorat, din nou, de cazurile de hepatită cu origini necunoscute. Alea despre care am auzit acum câteva luni dar nu ne-au impresionat. Acum însă a crescut numărul de cazuri în lume. Sunt 1.100.

Cu toată îngrijorarea celor de la OMS, nu cred că trebuie să scuipăm din nou în sân, la aşa o cifră.