„Au furat strategii de campanie, au manipulat site-urile de socializare în scopul generării entuziasmului sau a defăimării sau au instalat programe de spyware în sediile opoziției”. Sunt isprăvi puse pe seama temuților hackeri care activează de ani buni și în sfera politicului. Adrian Năstase a făcut referire într-o postare recentă pe blogul său, la existența celor care lucrează, din umbră, la susținerea și alimentarea fenomenului „Fake News”.

În contextul anunțului despre dezbaterea „Fenomenul Fake News în contextul alegerilor europarlamentare”, pe care o va modera la Centrul de Studii Strategice al Fundației Europene Titulescu, pe data de 7 mai, începând cu orele 17.00, fostul premier publică, pe blogul său, câteva din confesiunile șocante ale unui hacker politic international.       

Confesiunile unui hacker politic

„Era chiar înainte de miezul nopții când Enrique Peña Nieto și-a anunțat victoria, ca noul președinte ales al Mexicului. Peña Nieto era avocat și milionar, provenind dintr-o familie de primari și guvernatori. Soția lui era un star de telenovele. Radia sub o ploaie de confetti roșii, verzi și albe la sediul din Mexico City al Partidului Revoluționar Instituțional (PRI), care guvernase țara mai bine de 70 de ani, fiind înlăturat de la putere în 2000. O dată ce a readus partidul la putere, în acea noapte de iulie 2012, Peña Nieto a promis să reducă violența legată de droguri, să lupte împotriva corupției și să deschidă o eră a unei mai mari transparențe în politica mexicană”, scrie Adrian Năstase pe blogul său. El continua pe câteva pagini să facă referire la viața și activitatea unuia dintre cei mai cunoscuți hacker internaționali a cărui imixtiune în politică a fost de natură să dea peste cap strategia unor lideri.

„La două mii de mile depărtare, într-un apartament din cartierul select Chico Navarra din Bogota, Andrés Sepúlveda stătea în fața celor șase monitoare de calculator. Sepúlveda este columbian, cu tenul cărămiziu și capul ras, și un tatuaj al unui cod QR pe ceafă, cod care conține o cheie de criptare și cuvintele „</cap>” și „<trup>” unul sub altul. Urmărea în direct victoria lui Peña Nieto, așteptând o declarație oficială privind rezultatul alegerilor.

Când Peña Nieto a câștigat, Sepúlveda a început distrugerea dovezilor. A găurit memoriile stick, hard disck-urile și telefoanele mobile, a prăjit circuitele lor în cuptorul cu mocrounde, apoi le-a făcut bucăți cu un ciocan. A tocat documente și le-a aruncat la WC și a șters serverele din Rusia și Ucraina, închiriate anonim cu Bitcoins. Distrugea ceea ce el susținea a fi istoria secretă a uneia dintre cele mai murdare campanii din America Latină din ultimii ani.

Timp de opt ani, Sepúlveda (care avea acum 31 de ani), spune că a călătorit de-a lungul continentului cu scopul de a manipula campanii politice importante. Cu un buget de 600.000 de dolari, afacerea Peña Nieto a fost de departe cea mai complexă. A condus o echipă de hackeri care au furat strategiile de campanie, au manipulat site-urile de socializare în scopul generării entuziasmului sau a defăimării, au instalat programe de spyware în sediile opoziției, toate acestea pentru a-l ajuta pe Peña Nieto, un candidat de centru-stânga, să obțină victoria. În acea noapte de iulie, a băut sticle de bere Colón Negra, sărbătorind. Ca la fiecare noapte de după alegeri, era singur”, povestește fostul premier.

O carieră veche de 14 ani

„Cariera lui Sepúlveda a început în 2005 iar primele lui job-uri erau puțin importante – în principal hackerirea site-urilor de campanie și pătrunderea în baza de date cu sponsorii oponenților. În câțiva ani, a construit echipe care au spionat, furat și terfelit în numele campaniilor prezidențiale din toată America Latină. Serviciile lui nu erau ieftine, însă erau prețioase. Pentru 12.000 dolari pe lună, un client putea angaja câțiva indivizi care spărgeau telefoane, atacau și clonau pagini de internet și trimiteau emailuri și sms-uri. Pachetul premium, de 20.000 de dolari pe lună, includea și o gamă largă de interceptări digitale, atacuri, decriptări și modalități de protecție. Acțiunile se desfășurau cu multă grijă, prin intermediul a mai mulți intermediari și consultanți. Sepúlveda spune că mulți dintre candidații pe care i-a ajutat nici nu știau de rolul lui; s-a întâlnit doar cu câțiva.

Echipa lui a lucrat la alegerile prezidențiale din Nicaragua, Panama, Honduras, El Salvador, Columbia, Mexic, Costa Rica, Guatemala și Venezuela. Am contactat actuali sau foști purtători de cuvânt ai acestor campanii; nimeni, cu excepția Partidului Revoluționar Instituțional din Mexic, nu a dorit să comenteze.

Copil fiind, Sepúlveda a fost martor la violențele gherilelor marxiste din Columbia. Când a devenit adult, a aderat la mișcările de dreapta care începuseră să se manifeste în America Latincă. Avea convingerea că atacurile sale cibernetice nu erau mai puțin diabolice decât tacticile adversarilor săi, precum Hugo Chávez și Daniel Ortega.

Multe dintre eforturile lui Sepúlveda au eșuat, dar performase suficient pentru a pretinde că are influență asupra direcției politice a Americii Latine moderne, la fel ca oricare altcineva în secolul 21”, mai scrie Năsatse.

Treaba hackerului, războiul murdar

„Treaba mea era să duc un război murdar și să întreprind operațiuni psihologice, să fac propagandă mincinoasă și să împrăștii zvonuri – toată zona neagră a politicii pe care nimeni n-o cunoaște dar pe care o poate vedea oricine”, spune el în spaniolă, stând la o măsuță de plastic din curtea birourilor fortificate ale procuraturii generale din Columbia. Execută zece ani de închisoare pentru utilizarea de software intruziv, complicitate la comiterea de infracțiuni, utilizarea ilegală a datelor personale și spionaj, toate legate de atacuri de tip hack în timpul alegerilor prezidențiale din Columbia, în 2014. A fost de acord să-și spună povestea, în speranța de a convinge opinia publică de reabilitarea sa și de a câștiga simpatia acesteia, în vederea reducerii pedepsei.

De obicei, spune el, era pe angajat de Juan José Rendón, un consultant politic din Miami, supranumit Karl Rove al Americii Latine. Rendón a negat că l-a folosit pe Sepúlveda în activități ilegale și a contestat categoric susținerile acestuia în privința relației dintre ei doi, dar a admis că îl cunoaște și că l-a folosit pentru crearea unor site-uri. ”Dacă am vorbit cu el o dată sau de două ori, a fost în cadrul unei sesiuni de grup, în legătură cu acel site”, susține Rendón. ”Nu mă ocup de lucruri ilegale. Campanie negativă există. Nu le place, OK. Dar, dacă este legal, o s-o fac. Nu sunt un sfânt dar nu sunt nici un criminal”. Deși politica lui Sepúlveda era să distrugă toate dovezile la finalul unui job, a lăsat unor membri ai echipei sale de hackeri și altor terți în care avea încredere documente, ca ”polițe de asigurare”.

Sepúlveda a pus la dispoziția Bloomberg Businessweek  ceea ce spune el că sunt emailuri care conțin conversații dintre el, Rendón și firma de consultanță a acestuia, pe tema atacurilor cibernetice și a celor legate de campanii. Rendón susține că aceste emailuri sunt o făcătură. O analiză a unei firme independente de securitate informatică arată că mostrele par a fi autentice. Unele intre descrierile lui Sepúlveda privind acțiunile sale se potrivesc cu evenimente din timpul diverselor campanii, dar altele nu au putut fi verificate într-o manieră independentă. O persoană care a lucrat în campania din Mexic a confirmat, într-o măsură semnificativă, susținerile rolului lui Sepúlveda și al lui Rendón în alegeri (din motive legate de siguranța personală, am fost rugați să nu-i facem public numele)”, punctează Adrian Năstase pe blogul său.

Campania prezidențială din SUA, 100% manipulată

„Sepúlveda susține că i s-au oferit job-uri, în câteva rânduri, în Spania, însă le-a refuzat, fiind prea ocupat. La întrebarea dacă actuala campanie prezidențială din Statele Unite este manipulată, n-are niciun dubiu. „Sunt sigur 100% că este”, a spus el. (…)

În 2005, fratele mai mare al lui Sepúlveda, publicist, participa la campania pentru congres a unui partid care îl susținea pe președintele în funcție la acea vreme, Alvaro Uribe. Uribe era un erou al celor doi frați, un aliat al Statelor Unite care întărise armata pentru a lupta împotriva Forțelor Armate Revoluționare din Columbia (FARC). În timpul unei vizite la sediul de campanie, Sepúlveda și-a luat laptop-ul și a început să scaneze rețeaua wireless. A intrat cu ușurință în computerul lui Rendón – strategul campaniei – și a descărcat programul lui Uribe și viitoarele alocuțiuni. Sepúlveda spune că Rendón și-a ieșit din minți, apoi l-a angajat pe loc. Rendón declară că acest lucru nu s-a petrecut niciodată.

Timp de decenii, alegerile din America Latină au fost manipulate, nu câștigate, iar metodele au fost extrem de vizibile. „Fixerii” locali ofereau aproape orice – de la obiecte electrocasnice de dimensiuni mici la bani – în schimbul voturilor. Însă, în 1990, au început reformele electorale. Votanților li s-au eliberat cărți de alegător care nu puteau fi falsificate iar instituții non-partizane au supravegheat alegerile în câteva țări. Campania electorală modernă, cel puțin versiunea ei nord-americană, a sosit și în America Latină. (…)

Primul job de hacker, recompensat regește

„Primul job de hacker al lui Sepúlveda, conform propriilor declarații, l-a reprezentat spargerea site-ului unui adversar al lui Uribe, furtul bazei de date conținând adrese de e-mail și inundarea conturilor cu spamuri pline de dezinformări. A primit 15.000 de dolari pentru o lună de muncă, de cinci ori mai mult decât a fost plătit pentru slujbele anterioare.

Sepúlveda a fost fermecat de Rendón, care deținea mai multe mașini de lux, purta ceasuri scumpe și cheltuia mii de dolari pe costume făcute la comandă. Ca și el, Rendón era un perfecționist. Aștepta de la staff-ul lui să se trezească devreme și să lucreze până târziu. „Eram foarte tânăr”, spune Sepúlveda. „Făceam ce îmi place, eram plătit bine și călătoream. Era slujba perfectă”. Însă, mai mult decât orice, apropierea s-a produs datorită simpatiilor politice de dreapta. Sepúlveda vedea în Rendón un geniu și un mentor. Budist devotat și practicant al artelor marțiale, Rendón își cultiva o imagine plină de mister și amenințătoare, îmbrăcându-se în public exclusiv în negru, chiar și în costum de samurai. Pe site-ul său, se declară a fi consultantul politic „cel mai bine plătit, cel mai temut, cel mai atacat, dar și cel mai solicitat și cel mai eficient”. Sepúlveda ar avea un mare rol în toate acestea.

​Rendón, spune Sepúlveda, a observat că hackerii ar putea fi complet integrați în operațiuni politice moderne, ar putea rula clipuri publicitare, ar putea face documentări despre adversari și ar putea găsi căi de a suprima ascensiunea acestora. În ceea ce-l privește pe Sepúlveda, el a înțeles că alegătorii au încredere în ceea ce ei cred că reprezintă expresia spontană a oamenilor obișnuiți pe site-urile de socializare, mai mult decât ce văd la televizor sau citesc în ziare. Știa că se pot crea conturi false și se pot fabrica trenduri de social media false, toate aproape fără niciun cost. A creat o aplicație, denumită azi Social Media Predator, pentru a administra și a direcționa armata virtuală a conturilor de Twitter false. Aplicația îi permitea să schimbe rapid nume, poze de profil și biografii, în orice scop. În final, a descoperit că poate manipula dezbaterea publică la fel de ușor cum a-i muta piesele de șah pe tablă, sau, cum se exprimă el, ”când am realizat că oamenii cred mai mult în ceea ce se spune pe internet decât realitatea, am descoperit că aveam puterea de a-i face pe oameni să creadă aproape orice”.

Jumătate în avans

„Conform spuselor lui Sepúlveda, continua să depene Adrian Năstase firul dezvăluirilor, plățile se făceau cash, jumătate din sumă în avans. Când călătorea, folosea un pașaport fals și stătea singur la hotel, departe de staff-ul campaniei. Nimeni nu putea aduce un smartphone sau un aparat de fotografiat în camera sa.

Majoritatea joburilor erau solicitate în persoană. Sepúlveda spune că Rendón îi dădea o hârtie cu numele țintă, adrese de e-mail și numere de telefon. Sepúlveda o lua în camera sa de hotel, introducea datele într-un fișier criptat, apoi ardea hârtia și o arunca în WC. Dacă Rendón avea nevoie să-i trimită un e-mail, folosea un limbaj codat. Să „mângâi” însemna să „ataci”, să „asculți muzică” însemna să „interceptezi apelurile unei persoane țintă”.

Rendón și  Sepúlveda aveau grijă să nu fie văzuți împreună. Comunicau prin telefoane criptate pe care le înlocuiau la fiecare două luni. Sepúlveda spune că îi trimitea rapoarte zilnice și briefing-uri informaționale din conturi de e-mail fabricate către un intermediar din cadrul firmei de consultanță a lui Rendón.

Fiecare job se termina cu o secvență de distrugere specifică de o anumită culoare. În ziua alegerilor, Sepúlveda curăța toate datele clasificate cu  „roșu”. Acestea erau fișiere care îi puteau trimite pe el și pe handlerii lui la închisoare: interceptări telefonice și ale e-mail-urilor, lista victimelor atacate cibernetic și briefing-uri confidențiale pe care le pregătise pentru campanie. Toate telefoanele, hard disk-urile, memoriile stick și serverele erau distruse fizic. Datele „galbene”, mai puțin importante – precum itinerariile deplasărilor, tabelele cu salarii, planurile de fundraising – erau salvate într-un hard disk și remise campaniei pentru OK-ul final. O săptămână mai târziu, și acestea urmau să fie distruse”, mai scrie Adrian Năstase pe blogul său.

Dezbaterea „Fenomenul Fake News în contextul alegerilor europarlamentare”, care-i va avea ca invitați pe

Radu Herjeu, membru al Consiliului Național al Audiovizualului, Florian Bichir, istoric și publicist și Bogdan Ficeac, jurnalist, va fi moderată de Adrian Năstase, preşedintele Fundației Europene Titulescu și se va desfășura pe data de 7 mai, începând cu orele 17.00.