Evident, rolul exagerat pe care comuniștii și l-au atribuit la 23 august 1944 nu poate fi susținut astăzi.

Organizarea și acțiunea principală de prindere a lui Ion Antonescu și de arestare a Guvernului său a revenit Regelui Mihai și Armatei.

Se știe că după ce a scăpat de legionari, Antonescu a permis repunerea parțial în atribuții a Constituției din 1923, care prevedea că Regele putea demite Președintele Consiliului de Miniștri.

Or, Antonescu asta era, era un șef de guvern cu atribuții crescute, Conducător al Statului, dar era un prim-ministru care putea fi demis.

Eroarea lui Antonescu înainte de 23 august

Fie că nu l-a luat în seamă ca fiind important, fie că era prea sigur pe el și pe ofițeri, fie că a subevaluat partidele istorice, Antonescu în mod cert a fost destituit legal și cu arma pe care el însuși a pus-o în mâinile rivalilor săi.

Revenind la titlu, telegrama lui Barbu A Știrbei trimisă la București din Cairo de a se crea un partid comunist era rezultatul expresiei rușilor: ei nu puteau discuta dacă nu erau comuniști români la tratative.

Dar comuniștii români erau fie în lagărul Târgu Jiu (Gheorghiu Dej, liderul comuniștilor din țară evadase și era în drum spre București ajutat de comuniști aflați în libertate) fie erau în gruparea de la Moscova (Ana Pauker și alți activiști, inclusiv cei din diviziile „Tudor Vladimirescu” și ”Horia Cloșca și Crișan” create din ofițeri și soldați români prizonieri în Est).

Primii își doreau să fie ei acolo la putere, lângă partidele istorice (nu puteau să scape singuri de Antonescu), ceilalți voiau să vină într-o țară ocupată de sovietici.

Ce era programat ppentru 26 august s-a petrecut pe 23 august

Acțiunea de destituire fusese inițial programată pentru 26 august, dar regele află de la un cunoscut că Antonescu pleca de pe 24 din București. Regele ceruse în 26 august ca americanii să bombardeze Capitala ca să descurajeze nemții.

La 23 august, Regele, Armata și cei din Palat îl arestează pe Antonescu dau o proclamație, dar liderii partidelor istorice se ascundeau pentru că le era teamă. Ei știau de 26 august și nu fuseseră anunțați.

Singurul care știa era Lucrețiu Pătrășcanu. Acesta se afla pe Schitu Măgureanu, în spatele Cișmigiului, în apartamentul lui Sabin Manuilă.

El vine primul la Palat și când s-a pus problema plecării Regelui, problema apărării lui Antonescu era în aer, pentru că nici Armata nu era sigură (risca să fie eliberat de ofițeri loiali), Maniu de la țărăniști și Brătianu de la liberali nu aveau spații și oameni.

Rolul comuniștilor în arestarea lui Antonescu

Singurii care aveau experiență în conspirativitate erau comuniștii. Emil Bodnăraș, alias Inginer Ceaușu, vine cu civili înarmați la Palat și îi preia pe Antonești, apoi pe ceilalți miniștri pentru a-i ascunde în cartierul Vatra Luminoasă.

Aici erau mulți comuniști ilegaliști (muncitori, ospătari, mici funcționari) care aveau case. Așa se face că un ospătar de la „Cina” și o funcționară care deținea casa folosită de Bodnăraș au fost oamenii cheie atunci.

La 31 augut 1944, generalii sovietici care întreabă de Antonescu pe șefii militar și civil al Capitalei dau din colț în colț și află într-un târziu (regele era la Dobrița în Gorj, iar premierul, generalul Sănătescu știa de Ceaușu) de locația de la Vatra Luminoasă iar Antonescu este predat pentru ca de pe 2 septembrie, aflat zona de control sovietic, să fie dus la 60 km de Moscova, cu o săptămână înainte de armistițiu.

Comuniștii, americanii și Regele

Așadar, Lucrețiu Pătrășcanu, participând la armisițiu îi nemulțumește pe sovietici și pe tovarășii săi pro-Moscova, dar el, cel puțin, alături de Emil Bodnăraș, a avut rolul esențial în escortarea și deținerea Antoneștilor.

Evident, anihilarea ripostei germane se putea face și cu ajutorul ilegaliștilor comuniști care știau puncte de rezistență germane și puncte slabe, deci acționând la vedere, comuniștii au putut coopera cu Armata și la 26 august 1944, Bucureștiul era eliberat, evident și după ce americanii, în înțelegere cu regele Mihai, bombardaseră zona Băneasa unde germanii aveau tehnică de luptă de artilerie și aviație.

În concluzie, chiar dacă rolul comuniștilor români la 23 august a fost exagerat, asta nu înseamnă că rolul lor n-a existat.